MICROBIUS

De la celebra duminică a orbului din 1990, românii sunt puși în situația de a alege nu ce trebuie, ci ceea ce vor alții. Și uite așa s-a înfiripat democrația originală, pas cu pas, până s-a ajuns ca oamenii cu caracter, de onoare, responsabili și respectabili să fie tratați ca niște reziduuri sociale de care nu mai are nimeni nevoie. Mașina de manipulat și de întortocheat meandrele concretului și sinergia faptelor, după o scurtă perioadă de recul post-decembrist, a început să funcționeze cu toate motoarele pornite și să calce în picioare tot ceea ce nu s-a pliat și nu s-a maleabilizat conform cerințelor obscure și cameleonice ale unei structuri înrădăcinate în mocirla comunistă. După 1990, mulțimea manifesta în stradă, cu mânie proletară: Nu ne vindem țara!... Ce a urmat, se știe. N-am vândut-o, am transformat-o în moloz și în pârloagă. Ion Iliescu și-a pus oamenii ca directori la toate fabricile și instituțiile statului. Între timp, cei care au avut sânge în instalație și nesimțire pa...

Intrebat daca a luat in considerare cererea manifestantilor in cazul Roşia Montana de a demisiona din functie, ministrul Culturii, reprezentantul Guvernului Romaniei, Daniel Barbu, a replicat: „Nu, cum sa ma gandesc la demisie? Sa-si dea ei demisia din statutul de cetateni!”. Aşa ca, dupa ce am stat şi am cugetat vreme de cateva secunde, am hotarat sa-i scriu aceasta cerere oficiala reprezentantului Guvernului Romaniei şi sa-l anunţ ca imi dau demisia din statutul de cetaţean al Romaniei. Il anunţ pe aceasta cale pe reprezentantul Guvernului Romaniei ca din acest moment ma consider apatrid, parca aşa se spune, adica un cetaţean al lumii de origine romana care nu are drepturi cetaţeneşti in nici o ţara. Sigur, nu e mare branza, mai ales ca de foarte mult timp, deşi am fost cetaţean roman, nu am simţit nici o clipa ca am foarte multe drepturi cetaţeneşti in Romania. De o vreme incoace, eu, ca şi cetaţean roman, ma simt inglodat in obligaţii cetaţeneşti. Daca respect toate aberaţiile p...

Aproape pe nesimțite și, așa, aproape colateral, a trecut în legalitate referendumul validat cu votul pro sau contra a 30 la sută dintre cetățenii țării. Nici nu mai contează că principiul fundamental al democrației, al majorității care hotărăște, a fost spulberat. Nici nu mai contează că s-a căscat un hău, o prăpastie, între privilegiații și pălmașii planetei. Între milionarii, în euro și dolari, și talpa societății, care trăiește la limita de supraviețuire. Nici nu mai contează că un alt principiu fundamental al democrației, Nimeni nu e mai presus de lege, se aplică la modul discreționar și ipocrit de-a lungul și de-a latul planetei. Nici nu mai contează că instituțiile guvernamentale, sau ale statului - cum se spune la noi, s-au îngropat într-un morman indestructibil de reguli și legi, scrise și nescrise. Și un asemenea cadru social nu funcționează nicidecum pentru binele celor mulți, care-și doresc doar să viețuiască și să supraviețuiască decent și pașnic. Numai că lucruril...

!!! Victor Ponta: Proiectul privind Roşia Montană va fi respins şi de Senat şi de Cameră...

”Dincolo de nervi si ironie, un lucru e cert: Romania a pierdut 8 ani de zile, imposibil de recuperat vreodata, in domeniul atragerii de fonduri europene, nu s-a facut nimic, ba din contra, fostele guvernari recente de dreapta (sau de ce or fi fost) au incurcat cat de mult au putut acest proces vital, iar cifrele vorbesc: de la sub 10% la 20% in actualul mandat, restul sunt povesti si gargara”... Sunt cuvintele onorabilului Viorel Bota, sfătuitorul de taină al președintelui Consiliului Județean Timiș made in PSD (USL-amist), Titu Bojin. N-aș fi băgat în seamă tonul triumfalist, marca PSD, dacă nu ar fi fost și o afirmație recentă a onorabilului Victor Ponta, conform căruia ”După regimul comunist, regimul Băsescu este cel care a făcut cel mai mult rău României în ultima sută de ani”... În primul rând, trebuie abordat, pentru a câta oară?, testul de aritmetică a clișeului celor 8 ani pe care tot îl mestecă în ultimul timp și-l scuipă spre populație uslamiștii de pretutindeni. Așadar...

Timișoara a devenit de o vreme încoace doar un clișeu. Mulți îl mestecă și-l scuipă doar pentru că așa e moda. Și asta nu este Timișoara pe care am iubit-o întotdeauna. Timișoara boemă, Timișoara rebelă, orașul cu o muzică a străzilor și a oamenilor care se dezvăluie cu adevărat doar celor inițiați. Orașul de pe Bega a avut mereu o viață proprie, un tumult aparte, un destin care-și modelează trecătorii, un caracter persuasiv care înrobește și eliberează în același timp. Timișoara a impus mereu respect și multiculturalitate, a fost mereu orașul rătăcit de turmă. Personal, Timișoara înseamnă orașul în care aproape fiecare stradă ascunde o amintire, o poveste, o istorie, o iubire, o moarte, un chip, o emoție, o veșnicie... Odată cu trecerea anilor, Timișoara a devenit un sentiment care există pretutindeni și pentru totdeauna. De o vreme încoace, însă, Timișoara pare tot mai înglodată în ipocrizie și circ ieftin, de duzină. Timișoara de altădată, orașul boem și oamenii de calitate...

O stie toata lumea. O spune toata lumea. O vede toata lumea. Romania este corupta din gaura curului pana in cerul gurii. Si totusi, cand institutiile statului mai misca si mai tulbura apele intereselor din mlastina de la varf, cand cineva dintre angajatii statului incearca sa-si faca treaba, se lasa cu un monstruos scandal... Si se aude o voce a poporului, cum se aude si cea a vecinului, care se inalta spre ceruri, cu manie si ignoranta... Incep orchestrele de marionete sa faca zgomot sub baghetele nevazute ale dirijorilor ascunsi in culise, incep trubadurii justitiei sa latre la luna, in haita, ca niste maidanezi necastrati... Evident, cine poate sari in fata televizorului daca nu proprietarul si prietenii lui, haita care-si vede scotocite sertarele pline de mizerii si masinile de spalat si de rafinat cacatul national. Dar, stupid people, adica o mare parte dintre cei hraniti cu oasele ramase de la masa bogatilor, de fapt masa celor corupti si anchetati, sare de cur in sus ca ...

Poate nu sunt eu foarte informat despre cum funcţionează sistemul bancar, nefiind un client obişnuit al împrumuturilor de la o bancă sau alta, dar am observat o chestie care m-a pus pe gânduri. De fapt, m-a îngropat în gânduri... O bancă din Timişoara (şi probabil în toată ţara) se laudă că oferă credite în condiţii avantajoase pentru achiziţia sau construcţia de locuinţe. Astfel, banca cu pricina oferă un exemplu de calcul pentru un credit în valoare de 40.000 de euro, perioada de creditare fiind de 30 de ani. În primul rând, este nevoie de un avans de 25 %, adicătelea 10.000 de euro, ceea ce înseamnă că împrumutul este, până la urmă, de 30.000 de euro. Printre datele tehnice, pentru cei mai familiarizaţi cu ameţeala bancară, figurează o dobândă indexabilă EURIBOR 3 M + 4 pp, o dobândă anuală efectivă (DAE) de 7,36 %, un comision de analiză dosar de 400 euro, un comision de administrare lunară credit de 0,16 % aplicat la soldul creditului, iar ca un apendice informativ se adaugă ...

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili. Aşadar, conform legii, Guvernul României, alături de Parlament, ar trebui cercetat pentru evaziune fiscală. De ce? Într-o vreme, pe vremuri, salariul minim pe economie se calcula pe baza unui coş minim zilnic de consum. Altfel spus, cam ce sumă îi este necesară unui român pentru a-şi duce viaţa cea de toate zilele, pentru o limită minimă a supravieţuirii, pentru subzistenţă. Numai că interesele de partid şi de stat n-au ţinut cont niciodată de mulţime, de turmă sau cum vreţi să-i spuneţi. Cum altfel se pot îmbogăţi unii, de la securişti până la corporaţii, cum altfel se poate controla o mulţime, dacă nu oferind...

Bibliotecile publice sunt niște instituții de tristă amintire... Și nu numai atât. Au devenit niște găuri negre în bugetele administrațiilor locale. Biblioteca publică a ajuns o cenușăreasă a societății umane, un surplus care nu mai contează și trebuie extirpat. Acum este nevoie de săli de fitness, de săli de sport, de verde pentru biciclete, de jogging, de interzicerea fumatului... Nici măcar internet-cafe-urile nu mai sunt sustenabile din punct de vedere financiar. În plus, bibliotecile sunt și o amenințare pentru natură. Câte păduri nu dispar sub drujbele corporațiilor care caută profit în vânzarea de hârtie?... Lăsând gluma deoparte, o dată cu epoca internetului, poate chiar a venit vremea bibliotecilor virtuale. Pe de altă parte, Cine mai citește?... Cultura generală a omului modern, era să spun civilizat, oricum se construiește privind la televizor. Și nu urmărind emisiuni documentate de la posturi TV specializate. Scriitorii nu mai sunt la modă, citatele celebre prel...

România nu este nici virgină, nici frumoasă, nici devreme acasă. România nu este nici măcar buricul pământului, pentru a primi totul pe tavă, ca și cum i s-ar cuveni ceva de drept. România este doar o țară cu instituții de stat obscure și elitiste, mimetice și patetice, cu o justiție obscură și elitistă, cu un sistem sanitar obscur și elitist, cu un învățământ obscur și elitist, cu cetățeni obscuri și elitiști. Și oricât i-ai acuza de țigănie pe binecunoscuții noștri conaționali, țigănia din România ultimelor decenii nu este alimentată de țigani, cum cred și dau de înțeles unii și alții. În vreme ce prin alte colțuri ale lumii s-au construit adevărate capodopere arhitecturale și mii de kilometri de autostrăzi care nu trebuie reparate înainte de inaugurare, în România ultimelor decenii toată lumea se țigănește. Și se scuipă, se flegmează orice, se șmecherește, se fraierește, se miștocărește. Pe stradă, la alimentară, în supermarketuri, la școală, la spital, la Primărie, la Guvern, ...

Ca în fiecare dimineață, un ardelean, un moldovean și un oltean se întâlnesc în piață. Unul vinde banane din Botswana, altul vinde portocale din Egipt, iar celălalt vinde roșii din Turcia. - Văzuși Breaking News? - îi spune olteanul ardeleanului. - No, Of Course, mă, oltene! - Pe cine, bă, pe aia de făcea Topless? - se bagă și moldoveanul în discuție. - Nu, bă, pe ungurii ăia cu steagul lor!... - No, mă, ungurii au avut mereu Know How în domeniu! - Bă, zice moldoveanul, hai să facem un Flashmob cu treaba asta, poate văd ăia de la Bruxelles. Mai sensibilizăm și noi opinia publică... - Io m-am gândit că-i mai bine să organizăm un Workshop și să-l postăm la evenimente pe Facebook. Și pe Twitter. Online e altceva! Să vedem câte Like-uri adună toată treaba. - Bă, înainte de workshopul tău, neapărat este nevoie de un Briefing cu Mass-Media. Postez eu un Link pe Site-urile din București... - Poate în Week-End, că e mai liniște. Mergem la cârciuma lui Dorel, cu un Karaoke, un Sandw...

Timişoara - 4 fotografii din Timişoara şi alte 4 fotografii cu români şi ţigani, tot din Timişoara, se află la Biblioteca Naţională a Franţei, la departamentul Societăţii de Geografie. Fotografiile au fost donate în 1886 de Hunfalvy János. János Hunfalvy, născut János Hunsdorfer, la 21 ianuarie 1820, la Nagyszalók, a murit la 6 decembrie 1888, în Budapesta, a fost un geograf maghiar, profesor universitar şi membru al Academiei Ungare de Ştiinţe, fondator al Societăţii de Geografie ungare. Cele patru fotografii cu clădirile din Timişoara au fost realizate, conform Bibliotecii Naţionale a Franţei, de J. Kossak. Care este nimeni altul, se pare, decât Juliusz Kossak, polonez născut la 29 octombrie 1824, în New Wisnicz, şi decedat la 3 februarie 1899 în Cracovia. Pictor, artist grafic şi ilustrator, J. Kossak s-a specializat în pictura istorică, o temă favorită din picturile lui fiind caii. A fost, de asemenea, unul dintre iniţiatorii Muzeului Naţional din Cracovia. Celelalte patru f...