Nu ne vindem țara!...

De la celebra duminică a orbului din 1990, românii sunt puși în situația de a alege nu ce trebuie, ci ceea ce vor alții. Și uite așa s-a înfiripat democrația originală, pas cu pas, până s-a ajuns ca oamenii cu caracter, de onoare, responsabili și respectabili să fie tratați ca niște reziduuri sociale de care nu mai are nimeni nevoie. Mașina de manipulat și de întortocheat meandrele concretului și sinergia faptelor, după o scurtă perioadă de recul post-decembrist, a început să funcționeze cu toate motoarele pornite și să calce în picioare tot ceea ce nu s-a pliat și nu s-a maleabilizat conform cerințelor obscure și cameleonice ale unei structuri înrădăcinate în mocirla comunistă. După 1990, mulțimea manifesta în stradă, cu mânie proletară: Nu ne vindem țara!... Ce a urmat, se știe. N-am vândut-o, am transformat-o în moloz și în pârloagă. Ion Iliescu și-a pus oamenii ca directori la toate fabricile și instituțiile statului. Între timp, cei care au avut sânge în instalație și nesimțire patriotică au devenit peste noapte din directori patroni. Patroni peste sărăcia pălmașilor. Au ras tot ce s-a putut rade, au trimis acasă și șobolanii, bulversați că nu se mai pot ascunde sub ruinele comunismului cu față umană. În instituțiile statului nu au mai fost angajați oameni decât pe bază de șpagă substanțială sau pe bază de pile-cunoștințe-relații, noul lanț al slăbiciunilor atât de corect surprins de Caragiale, cu mai bine de un secol în urmă. Securiștii și întregul sistem opresiv de dinainte de 1989 au dispărut în neant. S-au teleportat într-o altă galaxie, alături de teroriștii care au ucis sute de nevinovați într-un reportaj transmis în direct de televiziunea națională. Paradoxal, au apărut ca țapi ispășitori tot felul de informatori. Patronul gunoaielor securiste a avut grijă ca, de la Cotroceni, să pună cucuveaua să-i recicleze în oameni de afaceri sau să-i pensioneze special pentru serviciile aduse țării. Când a văzut că Europa nu crede în lacrimi de crocodil energetic de Moscova, s-a gândit bunicuța că e vremea ca teatrul absurd, inventat tot de un român, să capete alte dimensiuni în eterna și fascinanta Românie. Așa s-a cocoțat marioneta cu barbișon la cârma democrației și a început să arunce cu mucuri de țigară în stânga și în dreapta, pentru că avea buzunarele pline de pe vremea lui Corneliu Coposu. Așa a și început epoca de marionete și clovni sociali, de maneliști și de analfabeți cu gura mare și cu creier atrofiat. Structura lui Ion Iliescu și-a văzut în continuare de treabă și de capitalizarea propriilor buzunare, distrându-se cu falseturi și diversiuni de îngropat pe oricine mai încerca să spună ceva adevărat. Degeaba mai apare nebunul satului și spune adevărul. Apar imediat și guguștiucii-mâncători-de-căcat-la-televizor. Și încep să debiteze că de fapt nebunul satului a violat o babă prin corespondență și a mâzgălit pe un perete o notă informativă pe vremea lui Ceaușescu. Și când vin zece hoți și spun că ești beat la televiziunile lui Felix și Nelu Cotrocelu, adică cam 90 % din presa românească, n-ai ce face decât să te duci acasă și să te îmbeți pe bune și să scuipi pe toți maneliștii care a doua zi sunt așa de deștepți după o emisiune văzută la TV de parcă au citit o bibliotecă întreagă. După ce România a tras în piept o gură de aer de Europa, s-a europenizat brusc și Bunicuța, și-a dat jos basmaua roșie și i-a suflecat mânecile lui Adrian Năstase, i-a tăiat unghiile și l-a pus la vopsit de ouă și la numărat de fonduri europene. Care, pe lângă unii ca Șerban Mihăilescu, Ristea Priboi și Ilie Sârbu, prietenii știu de ce, a mai adus și sânge proaspăt de Victor Ponta în apropiere, care ar fi mâncat absolut orice la comanda Bombonelului Suprem. E nevoie, nu-i așa, de sacrificii pentru a intra în noua aristocrație. Nu e îndeajuns doar o fuziune cu o viitoare euro-nevastă. Dar mizeria acumulată de-a lungul timpului a fost greu de ascuns sub preș. Chiar și așa, cu un perdaf de tip sovietic, Adrian Năstase a fost la o aruncătură de băț să transforme România într-o bombonieră otrăvită și înfofolită cu fularul. Nici bine nu s-a instalat Marinarul la Cotroceni în locul celui care a lăsat ca moștenire pentru posteritate cimitire întregi, economic și social, o mare parte în stare de neidentificare, că structura lui nea Nelu, ascunsă după prostănacul statului, încearcă să-i sape o suspendare televizată marelui jucător de la Cireșica. Numai că nu venise criza și Călin-Popescu Tăriceanu, sprijinit parlamentar de PSD, arunca cu banii și după maidanezi, nu numai după prostănaci. Și resturile au mai ajuns și la talpa țării, cât să fugă greierele și să se ascundă printre buruieni. Rătăcind, însă, de la un podium la altul și de la o nevastă la alta, CPT și prostacizatul PSD n-au nici un interes să vadă că în depărtare s-au adunat nori negri și s-a format o tornadă care va atinge și România. De fapt, chiar le prinde bine un astfel de ajutor, după ce se trezesc prostacizați peste noapte, în reluare, de cârmaciul de pe Biruința. Șocul de astă dată a fost chiar mai dur, s-a trecut la pontaminarea partidului cu școală absolvită la academia de marionete și clovni sociali a infractorului bugetar milionar de pe Zambaccian. Și după ce justiția se mai și relaxează privind telenovele la televizor, nu numai ordine date în direct de Adrian Năstase și Ion Iliescu, Felix și camarila lui Adi și Nelu turbează și îi scoate în stradă pe trompetiștii cu buze de revoluționari. Pe nimeni nu mai interesează că a fost și este criză chiar și în economiile de piață cu vechime. Nemulțumiți că de foarte mult timp nu și-au mai putut cumpăra câte un jeep în fiecare lună, felixoizii, prostănacii, bombonelele mafiote și noua generație de pontaminați se revoltă și îi așteaptă în ungherele parlamentului pe papagalii mai slabi de vezică din tabăra adversă, în mare parte gunoaie reșapate. Și toți s-au împrăștiat ca atunci când tragi cu pușca într-un stol de ciori prinse în copacii de la Catedrala din Timișoara fără prezervativ. Crizați la propriu, manelizați, analfabetizați, isterizați de desenele animate cu Felix și Antena, se sapă iar de o suspendare în jungla mioritică. Pontaminații dau impresia că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute. Și istoria se repetă. De la celebra duminică a orbului din 1990, românii sunt puși în situația de a alege nu ce trebuie, ci ceea ce vor alții. În timp ce oamenii cu caracter, de onoare, responsabili și respectabili sunt tratați ca niște reziduuri sociale de care nu mai are nimeni nevoie. A venit 2013 și mulțimea a ieșit din nou în stradă și strigă, cu aceeași mânie proletară: Nu ne vindem țara!... Să-i lăsăm pe alții să o vândă...