MICROBIUS

1 septembrie 1958, TIMIȘOARA. Condamnații la moarte ANTICOMUNIȘTI Szoboszlay Aladár, Huszár József, Alexandru Fîntînaru, Lukács István, Orbán István, Tamás Imre, Tamás Dezső, Kónya István, Ábrahám Árpád și Orbán Károly au fost executați prin împușcare la Timișoara. Locul de veci este încă necunoscut. Procesul Szoboszlay a fost un proces politic derulat în România în anul 1958, după numele inculpatului principal, organizatorul și ideologul Aladár Szoboszlay, preot-paroh la Șag și Beba Veche, în județul Timiș. Cu începere din toamna anului 1957 și până în anul 1958 au fost arestate aproape 200 de persoane, din care 57 de persoane au fost aduse în fața justiției. Procesul care a avut ca obiect dosarul de judecată nr. 357/1958 a început la Timișoara la data de 17 aprilie 1958, având loc la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militară Cluj. Completul de judecată a fost prezidat de către maiorul Pál Macskási, instanța hotărând prin sentința penală nr. 719 din 30 mai 1958: condamnarea a 10...

 Când spui „ popor de boscoroditori ”, atingi ceva foarte românesc: felul în care nemulțumirea devine ritual, iar critica devine formă de supraviețuire. Dar asta nu e o trăsătură genetică sau un „ defect național ”. E mai degrabă o consecință a istoriei, a felului în care oamenii au fost obligați să trăiască între neputință și luciditate. 🧩 Câteva fire care se împletesc în acest „boscorodit” național Istoria lungă a lipsei de control Secole întregi, românii au trăit sub domnii impuse, imperii, ocupații, regimuri autoritare . Când nu poți schimba realitatea, o comentezi. Boscoroditul devine o supapă, o formă de a-ți păstra demnitatea fără să riști capul. Luciditatea amară Românii au un simț acut al ridicolului și al disproporției. Observă imediat ce nu merge, ce e strâmb, ce e nedrept. Dar nu au avut mereu instrumentele pentru a repara. Așa că ironia, cârcoteala, gluma amară au devenit un fel de armură. Comunitatea construită prin plângere În multe sate și orașe, oamenii se apropi...

William Zombory ( Vilmos Zombori ) s-a născut la Timișoara , mai bine zis Temesvar , la 11 ianuarie 1906, într-o familie cu opt copii.  Și-a început cariera de fotbalist în 1919, la Chinezul Timișoara , a urmat Sparta CFR Timișoara (1925–26) și Chinezul (1926/1930), unde a câștigat titlul de campioană în sezonul 1926–27. A jucat pentru Ripensia Timișoara între 1930 și 1938, unde a mai adăugat patru titluri de campioană și o Cupă a României.  A jucat pentru echipa națională a României de 6 ori între 1926 și 1935, participând la Campionatul Mondial de Fotbal din Italia din 1934. Cu cinci goluri marcate, Zombori a fost și rămâne portarul cu cele mai multe goluri marcate în prima ligă românească.  A lucrat din 1949 până în 1951 ca antrenor la Vulturii Lugoj , ulterior lucrând până în 1957 ca arbitru. Vilmos Zombori a murit pe 17 ianuarie 1993 la vârsta de 87 de ani. Statistic, portari români care au marcat mai multe goluri în carieră sunt Mircea Bornescu - 18 goluri, I...