Şleauri / Viaţa ca o minciună
Ciudat cum trece viaţa şi nu ne dăm seama cu adevărat ce este şi cum este. Deunăzi, am realizat că, de fapt, educaţia pe care o primeşti de-a lungul vieţii este ca o şcoală a minciunii. Asta înseamnă socializarea. Asta înseamnă societatea umană. Asta cred oamenii că înseamnă spiritul. A omite. A şmecheri. A truca. A egocentriza, dacă se poate spune şi aşa. A ascunde. A minimaliza, a exagera, doar pentru a specula în favoarea ta. În fond, asta înseamnă maturitatea, maturizarea simţurilor şi a întâmplărilor pe care le trăieşti, a învăţa să eviţi. Probabil, de aici vine şi eternul conflict dintre generaţii, de la instituţionalizarea minciunii împotriva dorinţei de a schimba ceva. Dar apoi intervine spiritul de conservare, comoditatea, oboseala cotidiană a supravieţuirii. Încep tiparele: aşa e legea, aşa se cade, să fii în rând cu lumea. Există o lege a tăcerii pe care o desluşim pas cu pas, devenind tot mai nesimţiţi şi mai nesimţitori. Tot mai teatrali şi mai prefăcuţi. Sindromul supravi...