Traficantul de informaţii / Gripa guvernelor şi bacteriile instituţionale
*Experţi din domeniul sănătăţii au transmis un apel de urgenţă privind reducerea utilizării antibioticelor în fermele intensive, pentru a minimaliza influenţa acestora la om şi a împiedica ceea ce unii numesc „o criză gravă la nivel mondial”. Potrivit publicaţiei britanice The Ecologist, aproximativ jumătate din antibioticele prescrise în Europa sunt adresate sectorului zootehnic, iar în Statele Unite se ajunge chiar la 70%. Utilizarea excesivă a acestui tip de medicamente are influenţe nefaste asupra oamenilor, deoarece în multe cazuri s-a constatat că bacteriile au devenit rezistente la antibioticele existente. Despre astfel de antibiotice care ajung în produsele alimentare nu scrie pe nicio etichetă. Fac parte din procesul de producţie. Şi atunci ne mai miră boala vacii nebune sau cea a castraveţilor? Problema este că totul se derulează sub atenta oblăduire a autorităţilor şi informaţiile false au tot fost acoperite de cei care sunt plătiţi pentru a proteja cetăţenii de astfel de efecte.
*În 2010, preţul grâului a înregistrat un nivel record, ajungând la bursă şi la 320 de euro pe tonă. În ultimii ani, un preţ aproape similar a fost cel din 2003/2004, la un nivel de circa 300 de euro. În prezent, grâul se vinde la bursă cu circa 240 euro/tonă, iar de pe piaţa internă se cumpără cu circa un leu pe kilogram. Asta-i oficial. Criza alimentară despre care se tot bate toba în ultima vreme cred că are legătură directă cu folosirea cerealelor în alte scopuri decât cele alimentare. În cantităţi industriale. Şi nu-mi vin în minte decât biocombustibilii...
*Necesarul intern de grâu este de trei milioane de tone (250.000 de tone lunar), la care se adaugă alte 500.000 de tone de grâu pentru sămânţă. Recolta totală de grâu a României a fost de 5,7 milioane de tone, în 2010, cu aproape 10 procente mai mult decât producţia anului 2009, din această cantitate 60-65% a fost bună pentru panificaţie. Aşadar, România a produs anul trecut aproape dublu faţă de necesarul intern. Şi dacă nu mai punem la socoteală importurile masive, tot e putred ceva şi nu se explică criza şi creşterea de preţ. Doar dacă nu cumva se exportă mai ieftin şi se cumpără mai scump. Ceea ce sigur se întâmplă.
*În 2010, preţul grâului a înregistrat un nivel record, ajungând la bursă şi la 320 de euro pe tonă. În ultimii ani, un preţ aproape similar a fost cel din 2003/2004, la un nivel de circa 300 de euro. În prezent, grâul se vinde la bursă cu circa 240 euro/tonă, iar de pe piaţa internă se cumpără cu circa un leu pe kilogram. Asta-i oficial. Criza alimentară despre care se tot bate toba în ultima vreme cred că are legătură directă cu folosirea cerealelor în alte scopuri decât cele alimentare. În cantităţi industriale. Şi nu-mi vin în minte decât biocombustibilii...
*Necesarul intern de grâu este de trei milioane de tone (250.000 de tone lunar), la care se adaugă alte 500.000 de tone de grâu pentru sămânţă. Recolta totală de grâu a României a fost de 5,7 milioane de tone, în 2010, cu aproape 10 procente mai mult decât producţia anului 2009, din această cantitate 60-65% a fost bună pentru panificaţie. Aşadar, România a produs anul trecut aproape dublu faţă de necesarul intern. Şi dacă nu mai punem la socoteală importurile masive, tot e putred ceva şi nu se explică criza şi creşterea de preţ. Doar dacă nu cumva se exportă mai ieftin şi se cumpără mai scump. Ceea ce sigur se întâmplă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu