Şleauri / Mic tratat de scufundat bărci tricolore

Căpitanul Politehnicii Timişoara, Dan Alexa, a părăsit deja corabia violetă. Probabil, mutarea o plănuise cu ceva timp înainte. Poate de atunci când mai mulţi jucători şi-au manifestat nemulţumirea faţă de anumite probleme ale clubului. Probabil, scandalul licenţelor nici nu a mai contat. Dar nu asta contează. Cu siguranţă a avut motivele lui întemeiate, mai mult sau mai puţin subiective. În mod sigur, crede că îi va fi mai bine la Rapid. Altfel nu pleca. Interesant este şi faptul că, deşi căpitan, contractul nu i-a fost prelungit. La alte cluburi au fost scandaluri urâte pe această temă. La Alexa, nu. A plecat pur şi simplu. Legând evenimentele între ele, reiese clar că la F.C. Timişoara mărul este putred şi nimeni nu-l arată cu degetul. Poate şi pentru că nu clubul ar avea de suferit, ci suporterii care iubesc necondiţionat culorile alb-violete. În cele din urmă, autorităţile, oamenii politici şi publicul vor pune presiune pe Federaţia Română de Fotbal şi aceasta va ceda. Sistemul social mioritic se va manifesta din nou în toata splendoarea lui şi FC Timişoara va evolua şi sezonul viitor în Liga I. Va rămâne, probabil, gustul amar al neparticipării în preliminariile Champions League. Este greu de crezut că de aici încolo, pe la forurile europene, s-ar mai putea face ceva. Numai că contabilizând ce s-a întâmplat în ultimii ani la nivel de cupe europene cu cluburile româneşti, iarăşi este greu de crezut într-o minune. Încă nu există acel minim de profesionalism care să facă pe cineva să spere într-o evoluţie fotbalistică de excepţie pe arenele din Europa a vreunei echipe româneşti.
Pe de altă parte, iată-l şi pe Răzvan Lucescu părăsind barca tricoloră într-un mod destul de îndoielnic. Până acum l-am considerat un tip echilibrat. Este adevărat, nu şi un antrenor de calibru. Nu-l cred niciodată pe cel care învinovăţeşte pe toată lumea, dar nu vede nimic în grădina lui. Mereu am avut senzaţia că noi ne uităm la un film şi Răzvan Lucescu ne povesteşte despre cu totul altceva. Cum de altfel sunt mulţi prin fotbalul românesc şi nu numai. Mutarea lui Răzvan Lucescu denotă o problemă de orgoliu. Un orgoliu care-l roade pe dinlăuntru şi care nu-i va aduce nimic bun. Poate tocmai de aceea adevăraţii antrenori români nu depăşesc numărul degetelor de la o mână. Orgoliul este bun, dacă-l foloseşti în sens pozitiv, pentru a construi ceva. Printre altele, pare că fotoliul de selecţioner se pregăteşte pentru Hagi. Cu tot respectul, că tot se poartă, pot afirma că Hagi nu va fi niciodată un antrenor pe măsura fotbalistului. Ca fotbalist, a avut mari probleme cu orgoliul şi cariera lui a avut de suferit. Ca antrenor, nu ştie să construiască dincolo de orgoliu. Şi cred că e prea târziu să înveţe să coboare de pe piedestal de unul singur. E o chestie de orgoliu.