Şleauri / Constituţia isterică
Precum se ştie, Curtea Constituţională a dezbătut proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei României, transmis de Preşedintele României. Şi s-a constatat, cu o majoritate zdrobitoare, că “Caracterul licit al dobândirii se prezumă”, scuze pentru cacofonie, este la fel de constituţional ca şi în 1991, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate.
Nu mai vorbim de suprimarea unor drepturi fundamentale ale persoanelor care ocupă o demnitate publică sau de sintagma neconstituţională “precum şi a celor care privesc politicile financiare şi bugetare ale Guvernului, în condiţiile legii contenciosului administrativ”.
Nu trebuie să fii "yesman", cum le spune mai intelectualiceşte vorbind la pupincurişti, dar nici isteric, adică taliban şi fundamentalist (adică împotrivă cu orice preţ, doar pentru că nu ai mâncat din aceeaşi strachină), pentru a observa că cineva, undeva, iubeşte necondiţionat de 20 de ani aceeaşi parte a societăţii româneşti.
A mai fost o încercare în acest sens şi în 2003, când în parlament s-a propus introducerea prevederii potrivit căreia prezumţia caracterului licit al dobândirii “nu este aplicabilă pentru bunurile dobândite ca urmare a valorificării veniturilor realizate din infracţiuni” şi care a ajuns tot la coşul de gunoi al Curţii Constituţionale.
Pe scurt, eliminarea prezumţiei suprimă garanţia dreptului la proprietate, susţine Curtea Constituţională. Adică dacă îl condamni pe Traian Băsescu, spre exemplu, pentru corupţie, mai concret să spunem pentru o mită de 500 000 de euro şi un Maybach, nu-l poţi deposeda de întreaga avere, chiar dacă nu poate demonstra că a câştigat-o cinstit, prin muncă şi sudoare. Pentru că în constituţie se vorbeşte despre "caracterul licit al dobândirii".
Până la urmă, totul se ascunde în spatele perdelei de cuvinte. Chiar dacă cineva fură toată viaţa de la vecin şi este prins într-un final cu mâna în buzunarul vecinului, nu poate fi acuzat decât de ceea ce avea vecinul în buzunar şi nu şi de ceea ce s-a furat până atunci. Deşi, la acest nivel, poliţia îi va băga pe gât hoţului toate furturile. Chiar dacă este neconstituţional. La nivel înalt, în schimb, constituţia se priveşte cu lupa şi cu onorarii mari.
Pe de altă parte, însă, trebuie să recunosc că are dreptate şi Curtea Constituţională. Păi, imaginaţi-vă, la isteria care domină societatea românească şi la aranjamentele de culise care se fac, la manipulările informaţionale şi la dosarele contrafăcute, la diletantismul, obscurantismul şi la obedienţa care bântuie structurile statului român, aşadar imaginaţi-vă cum s-ar repezi hultanii constituţionali peste cine iese din turmă şi nu respectă legea tăcerii.
Chiar şi aşa sunt destule "întâmplări" cu dosare penale care au sfârşit tragic. Democratic vorbind, panimati?...
Numai că tot învârtindu-ne în jurul cozii, România rămâne cu cutumele lăsate de Ceauşescu şi de discipolii lui şi vom rămâne pentru totdeauna în raftul în care ne-a lăsat Caragiale, acolo unde spune că "să se schimbe doresc, dar să nu se modifice nimic".
Pentru că, în fond, toţi românii vor să se schimbe ceva în ţara asta fascinantă şi eternă. Dar când să se modifice nu mai sunt de acord. Sau cel puţin aşa se vede din avion.
Nu mai vorbim de suprimarea unor drepturi fundamentale ale persoanelor care ocupă o demnitate publică sau de sintagma neconstituţională “precum şi a celor care privesc politicile financiare şi bugetare ale Guvernului, în condiţiile legii contenciosului administrativ”.
Nu trebuie să fii "yesman", cum le spune mai intelectualiceşte vorbind la pupincurişti, dar nici isteric, adică taliban şi fundamentalist (adică împotrivă cu orice preţ, doar pentru că nu ai mâncat din aceeaşi strachină), pentru a observa că cineva, undeva, iubeşte necondiţionat de 20 de ani aceeaşi parte a societăţii româneşti.
A mai fost o încercare în acest sens şi în 2003, când în parlament s-a propus introducerea prevederii potrivit căreia prezumţia caracterului licit al dobândirii “nu este aplicabilă pentru bunurile dobândite ca urmare a valorificării veniturilor realizate din infracţiuni” şi care a ajuns tot la coşul de gunoi al Curţii Constituţionale.
Pe scurt, eliminarea prezumţiei suprimă garanţia dreptului la proprietate, susţine Curtea Constituţională. Adică dacă îl condamni pe Traian Băsescu, spre exemplu, pentru corupţie, mai concret să spunem pentru o mită de 500 000 de euro şi un Maybach, nu-l poţi deposeda de întreaga avere, chiar dacă nu poate demonstra că a câştigat-o cinstit, prin muncă şi sudoare. Pentru că în constituţie se vorbeşte despre "caracterul licit al dobândirii".
Până la urmă, totul se ascunde în spatele perdelei de cuvinte. Chiar dacă cineva fură toată viaţa de la vecin şi este prins într-un final cu mâna în buzunarul vecinului, nu poate fi acuzat decât de ceea ce avea vecinul în buzunar şi nu şi de ceea ce s-a furat până atunci. Deşi, la acest nivel, poliţia îi va băga pe gât hoţului toate furturile. Chiar dacă este neconstituţional. La nivel înalt, în schimb, constituţia se priveşte cu lupa şi cu onorarii mari.
Pe de altă parte, însă, trebuie să recunosc că are dreptate şi Curtea Constituţională. Păi, imaginaţi-vă, la isteria care domină societatea românească şi la aranjamentele de culise care se fac, la manipulările informaţionale şi la dosarele contrafăcute, la diletantismul, obscurantismul şi la obedienţa care bântuie structurile statului român, aşadar imaginaţi-vă cum s-ar repezi hultanii constituţionali peste cine iese din turmă şi nu respectă legea tăcerii.
Chiar şi aşa sunt destule "întâmplări" cu dosare penale care au sfârşit tragic. Democratic vorbind, panimati?...
Numai că tot învârtindu-ne în jurul cozii, România rămâne cu cutumele lăsate de Ceauşescu şi de discipolii lui şi vom rămâne pentru totdeauna în raftul în care ne-a lăsat Caragiale, acolo unde spune că "să se schimbe doresc, dar să nu se modifice nimic".
Pentru că, în fond, toţi românii vor să se schimbe ceva în ţara asta fascinantă şi eternă. Dar când să se modifice nu mai sunt de acord. Sau cel puţin aşa se vede din avion.
Comentarii
Trimiteți un comentariu