ŞLEAURI / Gripa castraveţilor. Urmează gripa muştelor sau boala coropişniţelor isterice...
Ebola, sida, boala vacii nebune, gripa găinilor, gripa porcilor şi, cu voia dumneavoastră, gripa castraveţilor. Şi nu cred că le-am enumerat pe toate. E şi greu să mai memorezi tot felul de epidemii care apar tot mai des şi tot mai greu de contracarat. Este clar că se întâmplă ceva la nivel uman care a scăpat de sub control. Explicaţiile date de savanţi ţin mai mult de antipanică, de reducere la tăcere a mulţimii. Până în prezent, însă, lucrurile nu au luat-o razna, de parcă cineva, acolo sus, ştie unde este butonul care să oprească exact înainte de a deveni totul mult prea grav pentru a se mai face vreo cârpeală care să salveze aparenţele.
Uneori, ai senzaţia că trăieşti într-un imens laborator şi cineva ne foloseşte drept cobai. Şi după cum funcţionează natura umană, chestie dovedită cu vârf şi îndesat, nimeni nu poate convins absolut că nu este aşa. Pot fi, şi există destule exemple într-ale istoriei noastre planetare, nişte minţi bolnave care pot lansa tot felul de microbi pentru a testa nu ştiu ce experiment. Au fost rase de pe faţa planetei oraşe întregi în numele ştiinţei, pe principiul de a omorî unul pentru a salva o sută mai târziu, într-un viitor posibil conflict. Dacă cineva îşi închipuie că Mengele a fost singurul în stare de crime monstruoase se înşeală. Amarnic.
Treaba asta cu castraveţii care nu sunt spălaţi şi provoacă un virus ucigaş pare o explicaţie de desene animate. Mai curând poate fi vorba de substanţele folosite pentru "omogenizarea" castraveţilor pentru pieţele unde sunt vânduţi. Pentru a se obţine recolte tot mai mari şi mai rapide, mai "calitative", estetic vorbind, s-au inventat tot soiul de aditivi, de hormoni, de coloranţi, de chimicale care mai de care mai subtile, tot felul de steroizi, de "suplimente alimentare", de silicoane vegetale, de organisme modificate genetic. Şi, în general, în spatele, în culisele distribuirii mondiale de produse se află interese imense care nu-şi doresc decât să câştige un ban în plus rapid şi fără mare durere de cap. Sunt în joc miliarde şi miliarde de dolari sau de euro. Cât trebuie pentru a reduce la tăcere o sursă sau pentru a pune un "savant", de obicei integrat într-o comunitate care trebuie finanţată într-un fel sau altul, să spună exact ce trebuie ca lumea să nu intre la bănuieli şi să treacă la reacţii şi manifestări incontrolabile. Priviţi ceea ce mâncaţi cu adevărat, căutaţi pe internet informaţii măcar despre substanţele "oficiale", trecute pe etichete, şi veţi observa cum vă scade brusc apetitul.
Evident, inteligenţa individuală este tot mai estompată în vacarmul de informaţii false aruncate pe piaţă. Oamenii sunt tot mai grăbiţi şi tot mai preocupaţi de o supravieţuire imediată, de astăzi pe mâine, pentru a mai băga de seamă cu adevărat ce se întâmplă. Statul, alias guvernul sau guvernele, este o zonă arhiplină mai mereu de farisei, de ipocriţi, de egocentrişti, strecuraţi pe acolo nu pentru binele concetăţenilor, atât de clamat, ci pentru o iluzorie bunăstare materială personală. Nici nu ai cum să ajungi la un anumit nivel fără să-ţi mânjeşti buzele de codul maro al politicii universal valabile.
Gândiţi-vă întotdeauna că statul este de fapt o adunătură de oameni care-şi doresc să moară capra vecinului de birou pentru a-i lua locul şi pentru a avea o ştampilă în plus. Cu cât este ştampila mai sus, cu atât mai rar te scotoceşti în buzunare.
Gripa castraveţilor nu este,însă, o glumă. Ca şi celelalte - sindrom, boală, gripă, epidemie sau ce-or mai fi. Oamenii mor. Urmează, cine ştie, gripa muştelor sau boala coropişniţelor isterice...
Uneori, ai senzaţia că trăieşti într-un imens laborator şi cineva ne foloseşte drept cobai. Şi după cum funcţionează natura umană, chestie dovedită cu vârf şi îndesat, nimeni nu poate convins absolut că nu este aşa. Pot fi, şi există destule exemple într-ale istoriei noastre planetare, nişte minţi bolnave care pot lansa tot felul de microbi pentru a testa nu ştiu ce experiment. Au fost rase de pe faţa planetei oraşe întregi în numele ştiinţei, pe principiul de a omorî unul pentru a salva o sută mai târziu, într-un viitor posibil conflict. Dacă cineva îşi închipuie că Mengele a fost singurul în stare de crime monstruoase se înşeală. Amarnic.
Treaba asta cu castraveţii care nu sunt spălaţi şi provoacă un virus ucigaş pare o explicaţie de desene animate. Mai curând poate fi vorba de substanţele folosite pentru "omogenizarea" castraveţilor pentru pieţele unde sunt vânduţi. Pentru a se obţine recolte tot mai mari şi mai rapide, mai "calitative", estetic vorbind, s-au inventat tot soiul de aditivi, de hormoni, de coloranţi, de chimicale care mai de care mai subtile, tot felul de steroizi, de "suplimente alimentare", de silicoane vegetale, de organisme modificate genetic. Şi, în general, în spatele, în culisele distribuirii mondiale de produse se află interese imense care nu-şi doresc decât să câştige un ban în plus rapid şi fără mare durere de cap. Sunt în joc miliarde şi miliarde de dolari sau de euro. Cât trebuie pentru a reduce la tăcere o sursă sau pentru a pune un "savant", de obicei integrat într-o comunitate care trebuie finanţată într-un fel sau altul, să spună exact ce trebuie ca lumea să nu intre la bănuieli şi să treacă la reacţii şi manifestări incontrolabile. Priviţi ceea ce mâncaţi cu adevărat, căutaţi pe internet informaţii măcar despre substanţele "oficiale", trecute pe etichete, şi veţi observa cum vă scade brusc apetitul.
Evident, inteligenţa individuală este tot mai estompată în vacarmul de informaţii false aruncate pe piaţă. Oamenii sunt tot mai grăbiţi şi tot mai preocupaţi de o supravieţuire imediată, de astăzi pe mâine, pentru a mai băga de seamă cu adevărat ce se întâmplă. Statul, alias guvernul sau guvernele, este o zonă arhiplină mai mereu de farisei, de ipocriţi, de egocentrişti, strecuraţi pe acolo nu pentru binele concetăţenilor, atât de clamat, ci pentru o iluzorie bunăstare materială personală. Nici nu ai cum să ajungi la un anumit nivel fără să-ţi mânjeşti buzele de codul maro al politicii universal valabile.
Gândiţi-vă întotdeauna că statul este de fapt o adunătură de oameni care-şi doresc să moară capra vecinului de birou pentru a-i lua locul şi pentru a avea o ştampilă în plus. Cu cât este ştampila mai sus, cu atât mai rar te scotoceşti în buzunare.
Gripa castraveţilor nu este,însă, o glumă. Ca şi celelalte - sindrom, boală, gripă, epidemie sau ce-or mai fi. Oamenii mor. Urmează, cine ştie, gripa muştelor sau boala coropişniţelor isterice...
Comentarii
Trimiteți un comentariu