Picătura de viață: Românul care contrazice teoria lui Einstein
De Florentin Smarandache am mai auzit cu mult timp în urmă. Pe atunci, dacă-mi amintesc bine, îl preocupa poezia, adică ale scrisului, fiind un individ destul de paradoxist. De atunci, chiar dacă am mai auzit câte ceva, se pare că a fost lipsit de interes, pentru că memoria nu a mai înregistrat nimic. Până zilele trecute când, bântuind printre publicaţiile electronice ale românilor de pretutindeni, am descoperit un articol dintr-o revistă românească din Statele Unite, care a fost scris anul trecut şi care-l avea ca subiect principal pe Florentin Smarandache. Între timp, profesor universitar doctor Florentin Smarandache (născut la 10 decembrie 1954, în Bălceşti, Vâlcea), cu dublă cetăţenie, română şi americană, de la Facultatea de Ştiinţe din Universitatea „New Mexico", Gallup, statul New Mexico, SUA. Subiectul era abordat fiindcă printre cei 10 oameni de ştiinţă (2 din Australia, 2 din Italia, 2 din SUA, câte unul din Egipt, India, Israel şi Rusia) care au primit în 12 iunie 2010 la Universitatea din Pécs / Ungaria, Medalia de Aur pentru Ştiinţă acordată de către Academia de Ştiinţe "Telesio-Galilei" (organizaţie neguvernamentală internaţională cu sediul în Marea Britanie), s-a aflat şi Florentin Smarandache, medalie care i-a răsplătit două realizări ştiinţifice: introducerea noţiunii de „Neutrosofie" în logica matematică şi enunţarea „Ipotezei Smarandache" în fizica teoretică.
Şi tot ca să citez, pentru că nu sunt specialist în domeniu: „Neutrosofia este o generalizare a 'dialecticii' din filozofie, realizată de Florentin Smarandache prin introducerea categoriei de 'neutru', alături de categoria de 'contrarii'. Prin aplicarea neutrosofiei în logica matematică, s-a realizat logica neutrosofică (numită în literatura de specialitate şi 'logica smarandachiană'), în care o variabilă logică are trei valori: adevărat, fals şi incert. Enunţată în articole de fizică teoretică, Ipoteza Smarandache (apărută ca o consecinţă a paradoxului Einstein-Podolsky-Rosen şi a inegalităţii lui Bell) afirmă că în Univers nu poate exista o viteză-limită, contrazicând concluzia lui Einstein, care susţine că viteza luminii este viteza-limită din Univers''.
Nu pot să spun decât că este interesant şi demn de reţinut. Florentin Smarandache a publicat peste 75 de cărţi şi 100 de articole şi note ştiinţifice, a scris poeme, proză scurtă, un roman, teatru. A fugit din România prin 1988 şi a stat vreo doi ani într-un lagăr din Turcia până a primit liber pentru America. Pentru 2011 a fost nominalizat pentru premiul Nobel pentru Literatură, cum spune şi pe pagina lui de Facebook.
În fiecare an, după cum se ştie, Academia Suedeză trimite cereri de nominalizare a candidaților pentru Premiul Nobel în Literatură. Membrii Academiei, membrii ai academiilor și societăților literare, profesorii de literatură și limbă, foștii laureați pentru literatură ai Premiului și președinților de organizații ale scriitorilor au permisiunea de a nominaliza un candidat. Mii de cereri sunt trimise anual, spune Wikipedia, iar doar cincizeci de propuneri sunt admise. În luna octombrie a anului, membrii Academiei votează, iar candidatul care primește mai mult decât jumătate din numărul voturilor este numit Laureatul Nobel pentru Literatură.
Însă, dincolo de orice, Florentin Smarandache este un destin. Un altfel de destin.
Şi tot ca să citez, pentru că nu sunt specialist în domeniu: „Neutrosofia este o generalizare a 'dialecticii' din filozofie, realizată de Florentin Smarandache prin introducerea categoriei de 'neutru', alături de categoria de 'contrarii'. Prin aplicarea neutrosofiei în logica matematică, s-a realizat logica neutrosofică (numită în literatura de specialitate şi 'logica smarandachiană'), în care o variabilă logică are trei valori: adevărat, fals şi incert. Enunţată în articole de fizică teoretică, Ipoteza Smarandache (apărută ca o consecinţă a paradoxului Einstein-Podolsky-Rosen şi a inegalităţii lui Bell) afirmă că în Univers nu poate exista o viteză-limită, contrazicând concluzia lui Einstein, care susţine că viteza luminii este viteza-limită din Univers''.
Nu pot să spun decât că este interesant şi demn de reţinut. Florentin Smarandache a publicat peste 75 de cărţi şi 100 de articole şi note ştiinţifice, a scris poeme, proză scurtă, un roman, teatru. A fugit din România prin 1988 şi a stat vreo doi ani într-un lagăr din Turcia până a primit liber pentru America. Pentru 2011 a fost nominalizat pentru premiul Nobel pentru Literatură, cum spune şi pe pagina lui de Facebook.
În fiecare an, după cum se ştie, Academia Suedeză trimite cereri de nominalizare a candidaților pentru Premiul Nobel în Literatură. Membrii Academiei, membrii ai academiilor și societăților literare, profesorii de literatură și limbă, foștii laureați pentru literatură ai Premiului și președinților de organizații ale scriitorilor au permisiunea de a nominaliza un candidat. Mii de cereri sunt trimise anual, spune Wikipedia, iar doar cincizeci de propuneri sunt admise. În luna octombrie a anului, membrii Academiei votează, iar candidatul care primește mai mult decât jumătate din numărul voturilor este numit Laureatul Nobel pentru Literatură.
Însă, dincolo de orice, Florentin Smarandache este un destin. Un altfel de destin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu