Ce vom face atunci cand epoca prosperitatii va lua sfarsit?...

Există o globalizare a nimicului, o cultura a consumului şi a paradoxurilor abundenţei, a spus George Ritzer, unul dintre cei mai cunoscuţi sociologi contemporani. Este tot mai prezentă și tot mai apăsătoare, mai pregnantă, o cultură a nimicului, a neantului, a globalului, a abisului. O cultură a facilului, a neimplicării și a indiferenței. A cetățeanului fără memorie. O cultură a propriului eu și, în paralel, a restului lumii, ca și cum s-ar merge în direcții diferite. O cultură a vidului și a zgomotului, a căderii și a neputinței. Lumea sociala este caracterizata tot mai mult de... Nimic. ”Tot mai multi oameni isi cauta satisfactia in consum, insa a devenit evident ca acesta nu poate oferi sensurile si recompensele care pana acum erau obtinute prin munca. Dimpotriva, indiferent cat consumam, indiferent cat de mult ajungem sa cumparam, nu facem decat sa ne adancim si mai mult intr-o spirala fara sfarsit a frustrarii. Caci obiectul consumului nostru este tocmai nimicul produs in serie, o masa amorfa de lucruri care vin de nicaieri si sunt produse oriunde” - spune George Ritzer. Anticipând, poate, astfel, cetățeanul produs în serie, care n-are nevoie decât să-și hrănească niște mărunte și controlabile obsesii și ambiții personale?... Trăind într-o cultură a mârlănizării, a tomberonizării, a deșertificării... O cultură a dumnezificării ca slăbiciune, ca soluție de a sărăci, de a estompa libertatea și de a subjuga spiritul. Pentru că există o aceeași cultură a foamei, a duplicității și a lăcomiei. Ca într-o spirală fără sfârșit. A derapajului moral și a nebuniei, a schizofreniei sociale. Dar și o cultură a victimizării și a complicității. Interactive... Și, o dată cu tot mai accentuata prezență a tehnologiei, de la internet la televiziune, excepția tinde să devină regulă și regula tinde să se transforme în excepție. Depinde doar de interesele și de forța financiară care se află în spatele excepției. Care prelungesc, de fapt, o cultură a banului, preschimbată mai mult sau mai puțin subtil în dictatură... ”Nu mai avem timp, mai spune George Ritzer. Acesta este paradoxul: suntem atat de ocupati, incat ne-am descotorosit de tot ceea ce ne umplea timpul intr-un mod semnificativ, iar ceea ce am pus in loc nu ne va mai oferi satisfactiile pe care le obtineam din toate acele lucruri pe care le-am lasat deoparte. Ne-am aruncat cu capul inainte spre nimic. Dar ce vom face atunci cand aceasta epoca a prosperitatii va lua sfarsit, asa cum se intrevede deja?”... Și asta pentru că există o regulă care nu va deveni excepție. Este o lege universal valabilă: fiecare cauza are efect, orice efect are o cauza...