MICROBIUS

M-am uitat și eu peste listele pe care le-au depus partidele pentru alegerile locale. În primul rând, mulți necunoscuți, marionete de umplutură, clovni vopsiți, papagali sociali, pui de hiene șpăgare sau milionare. Alții, sunt fii, nepoți sau cine știe ce rude cu vreun nabab strategic care finanțează și trage sforile prin culise. Apropo de asta, n-am văzut încă partid care să spună: uite, domle, astea sunt listele cu cei mai iubiți și mai frumoși membri ai partidului, uite și autobiografiile lor neromanțate, plus declarațiile de avere și interese. Pentru transparență și pentru cetățeanul care se dorește a fi informat, nu-i așa?... Nu vă speriați, nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla așa-ceva. Nu în România și nu curând!... Noi, în România, avem alte treburi. Noi suntem campioni la înjurat, la scuipat și la aruncat excremente în ventilatoarele patriei. Toți suntemi specialiști la bătut cuie în talpa altuia. Culmea e că, atunci când specialiștii pun mâna pe ciocan și trec de la teo...

Există o globalizare a nimicului, o cultura a consumului şi a paradoxurilor abundenţei, a spus George Ritzer, unul dintre cei mai cunoscuţi sociologi contemporani. Este tot mai prezentă și tot mai apăsătoare, mai pregnantă, o cultură a nimicului, a neantului, a globalului, a abisului. O cultură a facilului, a neimplicării și a indiferenței. A cetățeanului fără memorie. O cultură a propriului eu și, în paralel, a restului lumii, ca și cum s-ar merge în direcții diferite. O cultură a vidului și a zgomotului, a căderii și a neputinței. Lumea sociala este caracterizata tot mai mult de... Nimic. ”Tot mai multi oameni isi cauta satisfactia in consum, insa a devenit evident ca acesta nu poate oferi sensurile si recompensele care pana acum erau obtinute prin munca. Dimpotriva, indiferent cat consumam, indiferent cat de mult ajungem sa cumparam, nu facem decat sa ne adancim si mai mult intr-o spirala fara sfarsit a frustrarii. Caci obiectul consumului nostru este tocmai nimicul produs in serie,...

Se vede treaba, una peste alta, că blestemul lui Ceaușescu merge mai departe. Fluierând în Catedrala Mântuirii Neamului... După ce a construit o ditamai Casa Poporului, pe care mai toată lumea a scuipat-o imediat după moartea tiranului, lucrurile s-au așezat și democrația originală a început să duduie pe toate ulițele patriei... Casa Poporului s-a transformat peste noapte în... simbol al democrației. Mai mult, Casa Poporului, cea construită dintr-o megalomanie de psihopat, în vreme ce nu era energie eletrică și caloriferele erau reci în casele înghețate sub țurțurii iernilor și la televizor era emisiune doar două-trei ore pe zi, așadar, Casa Poporului a început să fie motiv de mândrie națională și să se bată proștii cu cărămida în piept că este cea mai mare clădire din Europa și a doua în lume după Pentagon... N-a curs multă apă pe Dâmbovița și a apărut cel mai de succes antreprenor al țării, preafericitul Daniel, alt psihopat, arogant și megaloman cronic, care a decis - sprijinit de ...