MICROBIUS

Ca Romania mai are drum lung pana la a ajunge macar la o democraţie minimala şi funcţionala este limpede pentru oricine. Cum tot la fel de limpede este şi faptul ca şi in noiembrie 2014 se va vota nu la modul raţional şi pozitiv, ci emoţional, hormonal şi negativ. Cetaţenii onorabili şi cei care adauga plusvaloare economiei şi societaţii romaneşti şi-au inchis ferestrele, au oprit televizoarele şi au blocat uşile. S-au izolat de tot acest vacarm şi de harababura care miroase mai rau ca haznaua din fundul gradinii. Nu ştiu de ce, dar cand privesc la ce se intampla in campania electorala, parca ma trezesc intr-un film vechi, cand cetaţile erau asediate de inamici cu catapulta. Numai ca in filmul pe care-l vad eu, la catapulte sunt pupincurişti şi trompetişti de la haitele infracţionale organizate in partide politice. Şi nu se arunca, ca pe vremuri, cu pietre... Pana şi catapulta din antichitate şi din Evul Mediu s-a modernizat. Vorba vine. Catapultele s-au transformat in posturi TV şi...

Poate unii dintre talibanii electorali ai Romaniei işi mai imagineaza ca PSD-ul este şi altceva decat un grup infracţional organizat. Poate de prea mult privit la televizor, hipnotizaţi cu clişee populiste şi duplicitare, tricouri roşii şi pahare de ţuica. Şi totuşi, dincolo de luminile rampei, razboiul pornit de PSD impotriva propriului popor este abia la un nou inceput şi este deosebit de crancen. Miza este, desigur, stoparea hemoragiei pesediste spre puşcariile ţarii. Sub presiunea justiţiei, in contratimp, liderii partidului de guvernamant incearca sa faca curaţenie in teritoriu. Fie atragand, chipurile, constituţional, primarii sau consilierii necesari pentru obţinerea cu orice preţ a celui mai important fotoliu din stat, cel de la Cotroceni, care va permite ingroparea şi inglodarea justiţiei. Fie blocandu-şi adversarii, lovindu-i economic, folosindu-se desigur de instituţiile statului... Dupa campania de şantaj şi intimidare care a dus la trecerea primarilor şi consilierilor d...

Eu nu sunt mandru ca sunt roman. Nu sunt mandru ca m-am nascut roman doar pentru ca aşa spun alţii. Sunt doar roman şi... asta e. Doar incerc, in fiecare zi, sa aleg neghina din grau şi sa o arunc la groapa de gunoi. Şi iata un exemplu despre ce inseamna a fi roman. Poate este o excepţie, poate este o regula... Poate romanii nu se inchina la tot felul de eroi necunoscuţi. Poate mai ţin minte un nume, macar un singur nume, dintre cei ucişi in decembrie 1989. Poate fac pelerinaje la mormintele celor ucişi pe vremea regimului comunist... In Cehoslovacia, pe 16 ianuarie 1969, intr-o piaţa din capitala Praga, un student şi-a dat foc in semn de protest faţa de invazia Cehoslovaciei de catre trupele sovietice. A murit trei zile mai tarziu. Nu a avut parte de linişte nici in mormant. Autoritaţile comuniste l-au deshumat şi l-au incinerat in secret şi mormantul a disparut de pe faţa pamantului. In 1989, studentul Jan Palach a fost simbolul celui mai mare protest anticomunist din Cehoslo...

Scoțienii au votat în proporție de 55,3% împotriva independenței Scoției față de Regatul Unit, spun cifrele oficiale după numărarea voturilor. Astfel, în favoarea menținerii în Regatul Unit au votat 2.001.926 de scoțieni (55,3%), în timp ce pentru independență s-au exprimat 1.617.989 de votanți (44,7%). Pentru victorie, una dintre tabere trebuia să obțină 1.852.828 de voturi. Ceea ce înseamnă un scor destul de strâns, până la urmă diferența dintre Da și Nu fiind de doar... 383.937 de voturi. Și asta în condițiile în care rata de participare la vot a fost una record: 84,6%. Potrivit estimărilor din 2008, populația Scoției număra 5.168.500... Ca o comparație, la referendumul pentru demiterea președintelui României, din 29 iulie 2012, prezența la vot a fost de 46,24 %. Și când numărul românilor înscriși in listele electorale permanente, de 18.292.464, au participat la 8.459.053 (46,24%), 7.403.836 care au votat Da și 943.375 care au votat Nu. Iar vreo 9,8 milioane de români au refuza...

Epoca de președinte a lui Traian Băsescu se încheie odată cu finalul anului 2014. Un deceniu în care România nu a prea evoluat din punct de vedere instituțional, economic, social și... cultural. Sistemul de sănătate este, încă, bântuit de fantomele trecutului și de reforme imaginare. Ca de altfel și învățământul românesc. A devenit limpede pentru toată lumea că România nu de bani a dus lipsă în acest deceniu pentru a reforma sănătatea și învățământul, ci de cu totul altceva. Dominate de lipsa de profesionalism, de mediocritate și de duplicitate, evenimentele de referință din sănătate și învățământ au fost doar excepții. Și nu o regulă... Profesioniștii și oamenii de caracter, în cea mai mare parte, fug spre orizonturi mai îndepărtate cu prima ocazie întâlnită. Degeaba ești profesionist dacă trăiești într-o structură a mediocrității, prins ca într-o pânză de păianjen. Dacă nu evadezi la timp, există riscul de a te rinoceriza ireversibil, vorba lui Eugen Ionescu... Instituțiile de stat ...

Traiesc in ţara in care am murit odata cu Aurelia Ion, o puştoaica de doar 23 de ani care şi-a dedicat viaţa pentru a salva romani. Şi s-a stins in vreme ce instituţiile statului se balbaiau la televizor şi nu ştiau cum sa foloseasca nişte coordonate GPS despre care şi un copil de 10 ani, cunoscator al internetului şi al aplicaţiilor de pe telefoanele mobile, ar fi facut-o. Traiesc in ţara in care mor in fiecare seara urmarind toate containerele umane deşertandu-şi mizeria in vazul lumii, fara nici un pic de respect, onoare şi responsabilitate nu atat pentru ceilalţi, cat pentru sine. Traiesc in ţara in care am murit la fiecare scrutin parlamentar cand sunt aleşi ai poporului tot felul de reziduuri sociale. Traiesc in ţara in care am murit de fiecare data cand aud osanale despre Ion Iliescu (şi urmaşii urmaşilor lui), preşedintele care a daramat in Romania mai mult decat s-a distrus in cel de-al doilea razboi mondial. Traiesc in ţara in care mor atunci cand vad şi aud oameni şi batra...