Ai vota pentru independenta Banatului?

Scoțienii au votat în proporție de 55,3% împotriva independenței Scoției față de Regatul Unit, spun cifrele oficiale după numărarea voturilor. Astfel, în favoarea menținerii în Regatul Unit au votat 2.001.926 de scoțieni (55,3%), în timp ce pentru independență s-au exprimat 1.617.989 de votanți (44,7%). Pentru victorie, una dintre tabere trebuia să obțină 1.852.828 de voturi. Ceea ce înseamnă un scor destul de strâns, până la urmă diferența dintre Da și Nu fiind de doar... 383.937 de voturi. Și asta în condițiile în care rata de participare la vot a fost una record: 84,6%. Potrivit estimărilor din 2008, populația Scoției număra 5.168.500... Ca o comparație, la referendumul pentru demiterea președintelui României, din 29 iulie 2012, prezența la vot a fost de 46,24 %. Și când numărul românilor înscriși in listele electorale permanente, de 18.292.464, au participat la 8.459.053 (46,24%), 7.403.836 care au votat Da și 943.375 care au votat Nu. Iar vreo 9,8 milioane de români au refuzat să se prezinte la urne... Și ce scandal a fost, că societatea românească nu și-a mai revenit nici acum!... Cum societatea umană a intrat într-o eră a pragmatismului extrem, deși a fost un vot negativ privind independența, scoțienii n-au făcut altceva decât să confirme trendul ascendent al dorințelor de independență a comunităților mai mici. Și se poate spune că independența Scoției a fost foarte aproape, chiar în condițiile în care nu e vorba de un United Kingdom sărac și năpăstuit al planetei. Vorbim totuși de Marea Britanie, una dintre cele mai dezvoltate și democratice națiuni, cu un nivel de trai dintre cele mai de invidiat din lume... Așadar, pe de o parte există un trend ascendent al dorințelor de independență a comunităților mai mici, de pe altă parte se află o Uniune Europeană care încă nu știe pe ce drum să meargă mai departe. Plus, desigur, Rusia, ale cărei tendințe imperialiste nu au dispărut și care forțează limitele pragmatismului până dincolo de rațiune. Mergând mai departe, România pare tot mai bulversată de virusul autonom al Ținutului Secuiesc, o zonă pe care unele interese interne și externe și-ar dori-o ca entitate statală, deși așa ceva n-a existat niciodată decât în capetele înfierbântate ale unora. Mai repede s-ar putea vorbi de o republică independentă a Banatului, decât de o entitate statală a Ținutului Secuiesc... Până una-alta, Banatul este ultima regiune istorică alipită României și nici măcar nu s-a împlinit un secol de când aparține de România. Și de atunci, Banatul este folosit mai mult ca o vacă bună de muls pentru bunăstarea și propășirea României... Unii încă n-au uitat cum Nicolae Iorga, fostul prim-ministru al României între 19 aprilie 1931 și 6 iunie 1932, a vizitat Timişoara în suita regelui Carol al II-lea în vara anului 1931. Atunci când Iorga a decis sã rechiziţioneze, pentru guvernul pe care îl conducea, automobilul Lincoln, cumpãrat de timişoreni pentru nevoile de reprezentare şi protocol ale Directoratului Banatului... Prin presa vremii, parcă prin 1936, se scria cum că ”Centralismul, politica rapace a aglomerãrii puterii, a bunurilor în Capitalã a întârziat dezvoltarea graniţelor, a provinciilor, (...) stricând sufletele şi nivelând decadenţa". Ceea ce nu s-a schimbat aproape deloc de-a lungul timpului... Politica rapace a aglomerãrii puterii și a bunurilor în Capitalã este politică de stat și în România anului 2014. Așa că de ce nu, urmând exemplul democratic al scoțienilor, dacă ar fi să voteze sau nu pentru independență, cu siguranță bănățenii ar avea ceva de spus. Poate chiar mai mult ca scoțienii și, mai mult ca sigur, ca un Ținut Secuiesc inventat doar ca subiect de conversație...