Ce mai ramane dupa Traian Basescu?

Epoca de președinte a lui Traian Băsescu se încheie odată cu finalul anului 2014. Un deceniu în care România nu a prea evoluat din punct de vedere instituțional, economic, social și... cultural. Sistemul de sănătate este, încă, bântuit de fantomele trecutului și de reforme imaginare. Ca de altfel și învățământul românesc. A devenit limpede pentru toată lumea că România nu de bani a dus lipsă în acest deceniu pentru a reforma sănătatea și învățământul, ci de cu totul altceva. Dominate de lipsa de profesionalism, de mediocritate și de duplicitate, evenimentele de referință din sănătate și învățământ au fost doar excepții. Și nu o regulă... Profesioniștii și oamenii de caracter, în cea mai mare parte, fug spre orizonturi mai îndepărtate cu prima ocazie întâlnită. Degeaba ești profesionist dacă trăiești într-o structură a mediocrității, prins ca într-o pânză de păianjen. Dacă nu evadezi la timp, există riscul de a te rinoceriza ireversibil, vorba lui Eugen Ionescu... Instituțiile de stat funcționează la fel ca în urmă cu un deceniu, cu sictir pentru cetățean și cu o transparență dependentă de mofturile și de cât îl duce mintea pe cel așezat la cârma instituției cu pricina, de cele mai multe ori numit. Criminalitatea a crescut mai peste tot în România, în vreme ce Poliția trăiește doar din niște excepții infracționale. Demilitarizarea polițiștilor s-a făcut doar teoretic. Poliția a rămas aceeași mașină de spălat interese și bani. Și de (o)presiune socială... Economic? Totul e vraiște. Există doar o economie de piață de fațadă, în care multinaționalele și privilegiații sistemului beneficiază din plin de bunăvoința statului. Patronii adevărați, cei cu inițiativă și care au pornit o afacere de la zero, sunt îngropați în controale cu dedicație și cu comisioane subterane. Dacă nu ar fi existat banii veniți de la Uniunea Europeană și de la românii plecați la muncă în străinătate, România nu s-ar deosebi cu nimic de o țară africană. Așadar, cam asta este România după ”dictatura” lui Traian Băsescu, ca să-l citez pe luceafărul erectonomiei românești, Dan Voiculescu. Ce a reușit Traian Băsescu a fost să mai descongestioneze o justiție românească care funcționa în 2004 ca în Evul Mediu. E puțin, dacă privești în ansamblu cum arată România, cu articulațiile (economice, sociale și instituționale) ruginite și nefuncționale. E mult, dacă privești în viitorul apropiat și vezi cum cei care-și doresc fotoliul de la Cotroceni tocmai acolo vor să slăbească șuruburile...