Povestea comunistului Moș Gerilă și a ciudatului Moș Crăciun…
În 1948, după ce comuniștii au ajuns la putere în România, s-a decis ca Moș Crăciun să fie interzis. Oficial, nu mai exista Crăciunul.
În 1948, după ce comuniștii au ajuns la putere în România, s-a decis ca Moș Crăciun să fie interzis.
Astfel, 25 și 26 decembrie au devenit zile lucrătoare. Oficial, nu mai exista Crăciunul.
În locul ”ciudatului” Moș Crăciun, a fost introdus un nou personaj, Moș Gerilă, la propriu „Old Man Frosty”, o adaptare în limba română a rusescului Ded Moroz. Dar care va aduce cadouri copiilor pe… 31 decembrie.
Așa a ajuns Moș Crăciun ilegalist. Cine-i rostea numele risca să fie marginalizat, pedepsit de colectivul de oameni ai muncii cu conștiință socialistă.
Cu sau fără nici o legătură, Ion Calovia (pe numele real Ion Marinescu), născut la Călărași, absolvent al Conservatorului Regal de Artă Dramatică din București, scriitor și traducător din limba rusă, a publicat, în 1956, o carte de versuri intitulată ”Moș Gerilă”.
Oficial, presa vremurilor n-a mai vorbit de Moș Crăciun, dar nici nu-i ridica ode lui Moș Gerilă, care s-a încetățenit treptat și a fost acceptat popular de noile generații, venind în ajunul Anului Nou, în seara de 31 decembrie.
Când Moș Gerilă venea cu trenul. Și a primit un buchet de zambile…
Consultând presa comunistă, prin 1972, Moș Gerilă era de găsit doar ca spectacol la… Circul de Stat din București.
Un an mai târziu, într-un reportaj muncitoresc, Scânteia relatează cum sute de copii l-au întâmpinat pe Moș Gerilă la Oradea pe peronul gării, fiindcă a venit cu trenul, apoi după un adevărat miting în Piața Gării, a împărțit cadouri în mijlocul orașului. A fost considerată ”o idee bună a organelor locale”.
Mai mult, la Craiova, spune tot organul PCR, Moș Gerilă a primit chiar un buchet de zambile din prima recoltă obținută în serele orașului.
La bunic – un pupic; la actor – un sutic…
Într-o rubrică de umor a Scânteii, Moș Gerilă era prezentat ca: ”Actor profesionist devenit bunic amator – sau bunic profesionist devenit bunic amator. Singura diferență e de… tarif (la bunic – un pupic; la actor – un sutic)”.
Oficial, Moș Gerilă a apărut la televizor în programul de revelion dintre anii 1974/1975, în povestea ”Pentru toți copiii, câte un Moș Gerilă”, de Octav Pancu Iași și Titi Acs.
Tot la sfârșitul anului 1974, a apărut și o (primă) caricatură cu Moș Gerilă în Scânteia, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
Abia de prin 1981, când nu era Sărbătoarea Pomului de Iarnă, Moș Gerilă a început să fie mai prezent în paginile organului de presă al PCR, când a fost consemnat chiar și un… interviu cu Moș Gerilă.
După Revoluția Română din 1989, după cum se știe, suveranul Moș Gerilă și-a pierdut influența, fiind înlocuit de imperialistul Moș Crăciun…



Comentarii
Trimiteți un comentariu