ERECTORALA

Până în urmă cu nu foarte mult timp, românii erau supărați și lehamisiți că justiția pute de inamovibili și nu-și face treaba și nu-i condamnă pe cei care fură în văzul lumii. De o vreme încoace, însă, de bine, de rău, lucrurile s-au mai mișcat. Mai cu executare, mai cu suspendare, dar se mișcă, nu stă pe loc. Și au început să apară, pe zi ce trece, nume care mai de care mai supercunoscute de populație. Evident, cum era de așteptat, corupții plâng și se vaită pe la posturile de televiziune și prin presa scrisă că sunt victime, că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, că hoții sunt ăia, micii, care mai fură câte o găină, ori sunt ĂILALȚI, aflați de partea cealaltă a tomberonului de guunoi politic. Ca o paranteză, trebuie spus că, în cea mai mare parte, posturile de televiziune și presa scrisă, în care se plâng corupții, sunt patronate și proprietate chiar a corupților... Cum era firesc, corupții nu cedează. Așa a ajuns România să aibă cel mai mare partid condus de un condamnat la închisoare cu suspendare și totul să fie absolut normal. Parlamentul și administrațiile locale sunt, de acum, cuiburi dovedite de corupție. Dar nu contează. Nu mai contează. Războiul pornit în România, în 1989, împotriva poporului român, continuă cu o nonșalanță dezarmantă și într-o ignoranță instituționalizată și generalizată. Aproape nu mai observă nimeni cum corupții din parlament și din administrațiile locale se luptă, îngroapă și pauperizează România. Spectacolul este degradant, jenant, mizerabil și absolut. Parcă toți ne-am aliniat într-o piesă din teatrul absurdului a lui Eugen Ionescu. Și toți ne dorim cu ardoare să fim rinoceri, la fel ca toți ceilalți... Ceea ce se întâmplă în România nu mai este campanie electorală. Este doar... ERECTORALĂ. Așa că nu mai dați vina pe Ceilalți. Cine-și imaginează că-și poate construi un paradis personal în mijlocul excrementelor mioritice se înșeală.