MICROBIUS

Sa spunem ca duminica va avea loc un referendum in Romania in care sa se voteze ieşirea Romaniei din Uniunea Europeana. Care va imaginaţi c-ar fi rezultatul?... Nu conteaza ce argumente pro şi contra vor fi aduse in discuţie. Sa spunem ca PSD va marşa pe ”Nu ne vindem ţara” şi poveşti despre eterna şi fascinanta Romanie, despre cat de deştepţi suntem noi, romanii, dar nu ne lasa masonii, evreii, americanii şi europenii sa ne construim o ţara aşa cum doresc romanii, ca vor sa faca din Romania o colonie. Ca mafia multinaţionalelor suge sangele poporului, ca Uniunea Europeana fura pe rupte din Romania, ca ţara romaneasca este cea mai frumoasa, cea mai deşteapta şi mai devreme acasa dintre toate ţarile de pe harta lumii. Şi vor incepe sa planga toate televiziunile, ziarele şi interneturile despre cat de greu o duc romanii prin strainataţuri, cum justiţiile din democraţiile avansate le fura copiii şi-i da statului, despre cum Gogu munceşte pentru nişte marunţiş de dimineaţa pana seara ca u...

Fiind ceva mai batran intr-ale jurnalisticii, ştiu exact cat s-a chinuit fostul primar Gheorghe Ciuhandu sa modernizeze sala de şedinţe a Consiliului Local. Mult timp, nu au fost bani, pur şi simplu. Pana la urma, cu chiu, cu vai, s-a reuşit modernizarea salii, introducerea sistemului de vot electronic şi inregistrarea automata a voturilor, fiecare consilier cu microfonul lui, chiar şi inregistrarea video a şedinţei de Consiliu Local şi posibilitatea fiecarui timişorean de a-şi urmari aleşii pe internet, o sala de şedinţe in care spaţiul era foarte chibzuit folosit. A venit, insa, la putere şi la carma administraţiei locale aşa-zisul liberal Nicolae Robu. Şi printre neuronii aia singuratici care-i mai bantuie pe sub gelul estompator, ca altfel n-am cum sa-i mai zic, ca i s-a zis in toate felurile, s-a apucat şi a modificat sala de consiliu ca un ţaran venit de la Poplaca, pardon, Bocsig, şi nu ca un rector al Politehnicii din Timişoara. N-am inţeles niciodata, la aleşii şi nealeşii di...

Până în urmă cu nu foarte mult timp, românii erau supărați și lehamisiți că justiția pute de inamovibili și nu-și face treaba și nu-i condamnă pe cei care fură în văzul lumii. De o vreme încoace, însă, de bine, de rău, lucrurile s-au mai mișcat. Mai cu executare, mai cu suspendare, dar se mișcă, nu stă pe loc. Și au început să apară, pe zi ce trece, nume care mai de care mai supercunoscute de populație. Evident, cum era de așteptat, corupții plâng și se vaită pe la posturile de televiziune și prin presa scrisă că sunt victime, că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, că hoții sunt ăia, micii, care mai fură câte o găină, ori sunt ĂILALȚI, aflați de partea cealaltă a tomberonului de guunoi politic. Ca o paranteză, trebuie spus că, în cea mai mare parte, posturile de televiziune și presa scrisă, în care se plâng corupții, sunt patronate și proprietate chiar a corupților... Cum era firesc, corupții nu cedează. Așa a ajuns România să aibă cel mai mare partid condus de un conda...