Goarna lui Lae Robu. Sau cum a murit Timisoara....

Ultima parascovenie a primarului ales USL și rămas doar PNL din el, Lae Robu, este să decoperteze Opera din Timișoara și să scoată la iveală statuile din clădirea originală. Adică, în 1880, clădirea a fost distrusă de un incendiu, pentru ca doi ani mai târziu să fie restaurată în stilul original, „Renaissance”. Numai că, ăn 1920, a avut loc un al doilea incendiu, în urma căruia au rămas intacte doar aripile laterale, fațada fiind refăcută. Arhitectul Duiliu Marcu, care mai tîrziu a construit Palatul Victoria din București, a refăcut fațada și sala de spectacole în stilul neobizantin caracteristic acelui timp. În 1989, Balconul Operei din Timișoara a ajuns un simbol cu impact care a depășit cu mult granițele României. A fost un simbol al ultimului bastion căzut al comunismului, pentru o vreme chiar mai penetrant ca Gdanskul. Trecut-au anii, însă, și talibanismul politic și administrativ din România a îngropat simbolistica primului oraș liber al României. Totul corelat cu o rea-voință izvorâtă dintr-o mocirlă a societății socialiste multilateral dezvoltate. Așa că în loc să devină un loc de pelerinaj dedicat libertății umane, Balconul Operei a ajuns un spațiu oarecare rătăcit printre meandrele concretului și sinergia faptelor... Nu cu mult timp în urmă, pe vremea administrației aceluiași Lae Robu, au fost dezintegrate și aruncate la gunoi treptele Catedralei Mitropolitane însângerate de timișorenii împușcați în Decembrie 1989. Tot cu ceva vreme în urmă, la o vizită a ambasadorului german la Timișoara, acesta a scos din buzunar și a dăruit oficialităților județului Timiș un mic și simbolic dar în care se afla o fărâmă din Zidul Berlinului. La unii se poate, la noi, nu!... Așa că doar Balconul Operei a mai rămas din Timișoara anti-comunistă și niște umbre rătăcite ale Spiritului Timișoarei...