MICROBIUS

Daca am fi mai atenţi la ce se intampla in jurul nostru, la oamenii de langa noi, la minunile de langa noi, daca ne-am respecta mai mult pe noi inşine şi pe cei apropiaţi, atunci poate am inţelege ca o viaţa se traieşte o singura data. Dar e nevoie de mai mult respect şi de mai mult efort. Privesc planeta, de-a lungul şi de-a latul, şi nu observ decat tot felul de popoare, tot felul de triburi, cu tot felul de obsesii, de clişee moştenite ca principii indestructibile ale vieţii. Şi am invaţat un lucru. Oamenii gandesc, in primul rand, ceea ce simt. Şi tot oamenii simt ceea ce aud şi ceea ce vad. Ceea ce se repeta. Doar, se ştie, obişnuinţa este a doua natura... Şi daca aud şi vad acelaşi lucru in fiecare zi, in fiecare ceas, in fiecare clipa, atunci nu vor mai observa decat acel lucru şi nimic mai mult. Cel mai amuzant şi trist, in acelaşi timp, este atunci cand faci doar ceea ce ţi se spune. Adica daca sunt roman, trebuie sa-i urasc pe unguri, ruşi sau americani, eventual, pe evrei...

Deşi se poate lua liniştit de mana cu Tudor Postelnicu, fostul ministru de interne (1987-1989) şi şeful Securitaţii (1978 - 1987), care a rostit celebra propoziţie ”Am fost un dobitoc!”, in timpul procesului de la tribunal, Calin Popescu Tariceanu vorbeşte. Nu mai conteaza ca pe unde a trecut CPT s-a ales praful şi s-a dezintegrat şi umbra. Cameleonicul Calin Popescu Tariceanu, ca purtator de cuvant sub acoperire al PSD, a reproşat guvernului şi preşedintelui situaţia Romaniei, dupa ce Consiliul European care a facut concesii pentru Marea Britanie. ”Eu vad ca, din ce in ce mai mult, Romania este in poziţia unei ţari in care tot ce se hotaraşte de o majoritate la nivelul UE spune: Da sa traiţi, executam!”... Adica se pastreaza aceeaşi linie de reacţie de genul Adrian Nastase, care a tot aruncat astfel de petarde in ultima vreme, cocoţat in turnul de fildeş de milionar in euro care a fost mereu angajat doar la stat... Ce a uitat şi Calin Popescu Tariceanu, şi Adrian Nastase, şi Ion...

Ultima parascovenie a primarului ales USL și rămas doar PNL din el, Lae Robu, este să decoperteze Opera din Timișoara și să scoată la iveală statuile din clădirea originală. Adică, în 1880, clădirea a fost distrusă de un incendiu, pentru ca doi ani mai târziu să fie restaurată în stilul original, „Renaissance”. Numai că, ăn 1920, a avut loc un al doilea incendiu, în urma căruia au rămas intacte doar aripile laterale, fațada fiind refăcută. Arhitectul Duiliu Marcu, care mai tîrziu a construit Palatul Victoria din București, a refăcut fațada și sala de spectacole în stilul neobizantin caracteristic acelui timp. În 1989, Balconul Operei din Timișoara a ajuns un simbol cu impact care a depășit cu mult granițele României. A fost un simbol al ultimului bastion căzut al comunismului, pentru o vreme chiar mai penetrant ca Gdanskul. Trecut-au anii, însă, și talibanismul politic și administrativ din România a îngropat simbolistica primului oraș liber al României. Totul corelat cu o rea-voinț...