Munca de subteran la PSD

Viața politică și economică a României după 1989 a fost definită și bântuită de singurul partid care a existat de-a lungul celor douăzeci și ceva de ani. Și fiindcă trebuia să poarte un nume, se numește PSD. Acum. S-au mai schimbat numele, s-au modificat măștile, s-au mai implementat accidental și aleatoriu personaje și moravuri vopsite occidental, dar în esență a rămas același, înrădăcinat adânc în mocirla de dincolo de 1989.
PSD este unicul partid care a existat după 1989 pentru că este singura structură politică consistentă, cu bătaie națională, în care indivizii care-l compun au în comun o idee, o orientare. Un concept, dacă vreți.
În rest, au fost și sunt doar rătăciți în numele a nu știu ce fantomă a copilăriei, au fost și sunt doar turme, găști, bisericuțe, haite, clanuri și așa mai departe. Indivizi care așteaptă o oportunitate pentru a evolua nu din punct de vedere uman, ci doar social. Și scara socială înseamnă în acest moment doar să faci un ban în plus. Cât de mult, cât de repede, indiferent de mijloace.
Lipsa asta de valori și de repere sociale este o consecință a politicilor dezastruoase de după 1989.
Un reper incontestabil al partidului-cameleon PSD de-a lungul anilor a fost munca de subteran.
Totul a fost dezbinat, dezinformat, atomizat. Politica lui Stupid People a funcționat cu toate motoarele și cu toate șuruburile. Evident, a fost sprijinit și de natura umană. Dar și de lipsa de orizont educațional a românilor, plus o moștenire a sindromului mioritic.
Dacă totul este discutabil privind hoțiile, duplicitățile, haosul legislativ și informațional, descompunerea instituțională și incapacitatea constituțională, un fapt este limpede ca Ozana cea frumos curgătoare: munca de subteran.
Munca de subteran ca stare de spirit, de fapt o reconstituire a comunismului, dar cu față umană. Cum de altfel a și anunțat chiar tovarășul Ion Iliescu în discursul televizat în fața națiunii în chiar decembrie 1989.
În România, nu se poate construi o structură politică independentă de sistem, de jos în sus. Este nevoie mereu de o locomotivă, chiar și gen Dan Diaconescu, în vagoane urcându-se oportuniști de pretutindeni, care nu-și doresc altceva decât bunăstare personală. Iar dacă se mai nimerește și câte un rătăcit, acesta va fi repede marginalizat și stigmatizat.
În România, un întreprinzător adevărat nu-și poate construi o afacere pe baza unui plan. Singurul plan pe care și-l poate face un om de afaceri este cum să scape de toate termitele și minerii politicii și economiei subterane instituționalizate.
În România, fondurile europene, adică banii europeni, nu pot aduce bunăstare și nu pot ajunge chiar la orice pălmaș. Există o formulă de sită umană prin care nu pătrunde oricine. Pentru că termitele și minerii PSD trebuie hrăniți.
Capcana muncii de subteran este ceea ce nu a reușit să depășească nici PDL. Dacă la început i-a adunat o idee, asta s-a evaporat repede. A rămas doar ideologia banului. Și a egocentrismului uman. Și asta n-are tată, n-are mamă.
Citiți Timișoara Express