PRIMUL EROU AL REVOLUTIEI ROMANE
Primul Erou al Revoluţiei care a dus la căderea regimului comunist a fost la Timişoara, evident. S-a întâmplat exact în data de 17 decembrie 1989, la ora 14.30, în zona podului Decebal, lângă fostul Parc al Poporului, în prezent rebotezat Coronini.
Şi au trecut nu mai puţin de 22 de ani de atunci şi un număr foarte restrâns de oameni, de timişoreni, ştiu numele celui care a fost prima crimă dintr-un lung şir de 1104, oficial, ori 1290 - cum a consemnat Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
Timişoara, conform aceluiaşi institut, a înregistrat 126 de decese, dintre care 76 numai în ziua de 17 decembrie.
Cei 22 de ani care au trecut cu repeziciune, pentru unii, nu au fost îndeajuns pentru a ridica din praful memoriei un nume cu care, de fapt, a început totul. De acolo de unde nu a mai existat cale de întoarcere.
Paradoxal, deşi cel puţin de o vreme încoace s-a lansat conceptul de Timişoara premierelor, nimeni nu s-a gândit la o premieră tristă, e adevărat, pe de o parte, dar o premieră esenţială şi memorabilă pentru un oraş care s-a răzvrătit împotriva dictaturii lui Ceauşescu şi care a plutit ca o corabie în derivă într-un ocean paralizat cum era România la sfârşitul lui 1989.
Tot paradoxal este că după 22 de ani nu există nici măcar o fotografie a primului erou al Revoluţiei care să fi rămas în memoria colectivă a românilor, dar nici un articol de presă.
Când cauţi pe internet, găseşti tot soiul de "primul erou al revoluţiei" ba pe la Bucureşti, ba pe la Sibiu. De Iaşi încă n-am auzit.
Poate tăcerea despre primul erou al Revoluţiei de la Timişoara se datorează şi faptului că familia nu a dorit să se evidenţieze după evenimentele din decembrie 1989.
Pe de altă parte, fie oameni politici, fie personalităţi marcante ale vieţii publice postdecembriste, nimeni nu prea ştie cine este Primul Erou al Revoluţiei Române.
Chiar dacă există o placă comemorativă, a cărei istorie nu am aflat-o, la intrarea în Parcul Coronini pe care totuşi scrie, chiar dacă mai puţin semnificativ decât celelalte nume: "La ora 14.30, aici a căzut primul erou al revoluţiei române - Rozalia Irma Popescu, strivită sub roţile unui car de luptă".
Aşadar, numele Primului Erou al Revoluţiei Române este Popescu Rozalia-Irma şi se ştie doar că era o pensionară din Timişoara care s-a născut în 1934, deci avea 55 de ani când a sfârşit sub roţile unui blindat al Armatei.
Personal, cred că o statuie pentru Rozalia-Irma Popescu, al Primului Erou al Revoluţiei Române, ar da un sens unei Revoluţii care şi-a pierdut identitatea. Chiar dacă ar fi vorba doar de o Revoluţie a oraşului Timişoara.
Până la urmă, faptul că Primul Erou al Revoluţiei este o femeie cu un nume aproape anonim poate că este reprezentativ pentru Revoluţia fără chip pe care am trăit-o acum 22 de ani...
Şi au trecut nu mai puţin de 22 de ani de atunci şi un număr foarte restrâns de oameni, de timişoreni, ştiu numele celui care a fost prima crimă dintr-un lung şir de 1104, oficial, ori 1290 - cum a consemnat Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
Timişoara, conform aceluiaşi institut, a înregistrat 126 de decese, dintre care 76 numai în ziua de 17 decembrie.
Paradoxal, deşi cel puţin de o vreme încoace s-a lansat conceptul de Timişoara premierelor, nimeni nu s-a gândit la o premieră tristă, e adevărat, pe de o parte, dar o premieră esenţială şi memorabilă pentru un oraş care s-a răzvrătit împotriva dictaturii lui Ceauşescu şi care a plutit ca o corabie în derivă într-un ocean paralizat cum era România la sfârşitul lui 1989.
Tot paradoxal este că după 22 de ani nu există nici măcar o fotografie a primului erou al Revoluţiei care să fi rămas în memoria colectivă a românilor, dar nici un articol de presă.
Când cauţi pe internet, găseşti tot soiul de "primul erou al revoluţiei" ba pe la Bucureşti, ba pe la Sibiu. De Iaşi încă n-am auzit.
Poate tăcerea despre primul erou al Revoluţiei de la Timişoara se datorează şi faptului că familia nu a dorit să se evidenţieze după evenimentele din decembrie 1989.
Pe de altă parte, fie oameni politici, fie personalităţi marcante ale vieţii publice postdecembriste, nimeni nu prea ştie cine este Primul Erou al Revoluţiei Române.
Chiar dacă există o placă comemorativă, a cărei istorie nu am aflat-o, la intrarea în Parcul Coronini pe care totuşi scrie, chiar dacă mai puţin semnificativ decât celelalte nume: "La ora 14.30, aici a căzut primul erou al revoluţiei române - Rozalia Irma Popescu, strivită sub roţile unui car de luptă".
Aşadar, numele Primului Erou al Revoluţiei Române este Popescu Rozalia-Irma şi se ştie doar că era o pensionară din Timişoara care s-a născut în 1934, deci avea 55 de ani când a sfârşit sub roţile unui blindat al Armatei.
Personal, cred că o statuie pentru Rozalia-Irma Popescu, al Primului Erou al Revoluţiei Române, ar da un sens unei Revoluţii care şi-a pierdut identitatea. Chiar dacă ar fi vorba doar de o Revoluţie a oraşului Timişoara.
Până la urmă, faptul că Primul Erou al Revoluţiei este o femeie cu un nume aproape anonim poate că este reprezentativ pentru Revoluţia fără chip pe care am trăit-o acum 22 de ani...
Comentarii
Trimiteți un comentariu