MICROBIUS

Primul Erou al Revoluţiei care a dus la căderea regimului comunist a fost la Timişoara, evident. S-a întâmplat exact în data de 17 decembrie 1989, la ora 14.30, în zona podului Decebal, lângă fostul Parc al Poporului, în prezent rebotezat Coronini. Şi au trecut nu mai puţin de 22 de ani de atunci şi un număr foarte restrâns de oameni, de timişoreni, ştiu numele celui care a fost prima crimă dintr-un lung şir de 1104, oficial, ori 1290 - cum a consemnat Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Timişoara, conform aceluiaşi institut, a înregistrat 126 de decese, dintre care 76 numai în ziua de 17 decembrie. Cei 22 de ani care au trecut cu repeziciune, pentru unii, nu au fost îndeajuns pentru a ridica din praful memoriei un nume cu care, de fapt, a început totul. De acolo de unde nu a mai existat cale de întoarcere. Paradoxal, deşi cel puţin de o vreme încoace s-a lansat conceptul de Timişoara premierelor, nimeni nu s-a gândit la o premieră tristă, e adevărat, pe de o parte, ...

Zilele trecute, preşedintele Traian Băsescu şi-a manifestat încă o dată mânia aproape proletară împotriva olandezilor, care nu vor să fie de acord cu primirea României în spaţiul Schengen. Pe de o parte, omul are dreptate. Sincer, însă, pe mine mă interesează mai mult ce este în ograda noastră. Mai ales pentru că sunt convins că Olanda este doar vârful aisbergului în care se ascund şi interesele altor state din Europa. Măi, olandezilor, daţi-le voi o palmă românilor şi o perioadă îi punem să se învârtă în jurul cozii. Nu ştiu dacă aţi observat dar, în lumea politică, se poartă amânarea ca decizie. Până lucrurile se sedimentează, se aşează într-o altă albie, se schimbă nişte oameni, se modifică şi contextul, se mai şi uită detalii. Şi aşa mai departe. Politic vorbind, a nu lua nici o decizie este în sine tot o decizie. Şi se poartă. O problemă direct legată de acest subiect este cel al migranţilor. Un fenomen care pare, dacă nu chiar este, scăpat de sub control. Mai ales în judeţul Tim...

În oraşul meu aproape natal, umbla înainte de 89 o vorbă a unui medic, intrată în legenda locală: "Ia-l de coaie şi du-l la morgă!". Tot despre acel medic se spunea că nu făcea nici o operaţie, fie ea şi de apendicită, fie ea cât de acută, dacă familia suferindului nu cotiza o anume sumă. A trecut vremea şi, după venirea capitalismului pe plaiuri mioritice, un alt medic a fost până la urmă "demascat" după ce a făcut mai multe operaţii de apendicită, deşi oamenii aveau giardia. Şi tot pe acolo, pe meleagurile mele aproape natale, dar nu numai, medicii devin isterici la diferitele boli ale pacienţilor şi îi sfătuiesc pe aceştia să apeleze la nu ştiu ce clinică particulară pentru a scăpa de problemele de sănătate. Contra cost, evident. Nu ştiu cum a fost înainte de pogorârea bolşevismului pe pământ românesc, dar "atenţia" împământenită pe vremea societăţii socialiste multilateral dezvoltate era o regulă pe care nimeni nu avea voie să o trateze cu dispreţ. A...