POETISSIMO / Femeia pe care n-am iubit-o niciodată
metafora s-a strecurat afară / printre vrăbii /
eu n-am ucis-o / doar am coborât scara / şi
am crezut că văd o femeie / de acolo
totul a devenit confuz / zidurile s-au bâlbâit
parcă / nimeni n-a mai îndrăznit să o
privească topindu-se într-o clipă / cineva
a strigat / nimeni n-a avut însă chef
să-l audă într-o amiază când o femeie
s-a răsucit pe călcâie / eram în gara lui
octavian-paler şi timpul se strecurase
printre gesturi / atunci l-am întâlnit pe
bacovia / sub o ploaie cum nu mai
simţisem niciodată / când m-am trezit
în ocean aş fi vrut să cred că explodasem
şi eram doar o picătură din tot ce a fost /
aşa am zărit-o pe femeia pe care n-am
iubit-o niciodată / era vie şi alerga
printre frunze / ca o umbră care se
născuse dintr-o aromă de tei...
2011, februarie 15
eu n-am ucis-o / doar am coborât scara / şi
am crezut că văd o femeie / de acolo
totul a devenit confuz / zidurile s-au bâlbâit
parcă / nimeni n-a mai îndrăznit să o
privească topindu-se într-o clipă / cineva
a strigat / nimeni n-a avut însă chef
să-l audă într-o amiază când o femeie
s-a răsucit pe călcâie / eram în gara lui
octavian-paler şi timpul se strecurase
printre gesturi / atunci l-am întâlnit pe
bacovia / sub o ploaie cum nu mai
simţisem niciodată / când m-am trezit
în ocean aş fi vrut să cred că explodasem
şi eram doar o picătură din tot ce a fost /
aşa am zărit-o pe femeia pe care n-am
iubit-o niciodată / era vie şi alerga
printre frunze / ca o umbră care se
născuse dintr-o aromă de tei...
2011, februarie 15
Comentarii
Trimiteți un comentariu