MICROBIUS

Ca Romania mai are drum lung pana la a ajunge macar la o democraţie minimala şi funcţionala este limpede pentru oricine. Cum tot la fel de limpede este şi faptul ca şi in noiembrie 2014 se va vota nu la modul raţional şi pozitiv, ci emoţional, hormonal şi negativ. Cetaţenii onorabili şi cei care adauga plusvaloare economiei şi societaţii romaneşti şi-au inchis ferestrele, au oprit televizoarele şi au blocat uşile. S-au izolat de tot acest vacarm şi de harababura care miroase mai rau ca haznaua din fundul gradinii. Nu ştiu de ce, dar cand privesc la ce se intampla in campania electorala, parca ma trezesc intr-un film vechi, cand cetaţile erau asediate de inamici cu catapulta. Numai ca in filmul pe care-l vad eu, la catapulte sunt pupincurişti şi trompetişti de la haitele infracţionale organizate in partide politice. Şi nu se arunca, ca pe vremuri, cu pietre... Pana şi catapulta din antichitate şi din Evul Mediu s-a modernizat. Vorba vine. Catapultele s-au transformat in posturi TV şi...

Poate unii dintre talibanii electorali ai Romaniei işi mai imagineaza ca PSD-ul este şi altceva decat un grup infracţional organizat. Poate de prea mult privit la televizor, hipnotizaţi cu clişee populiste şi duplicitare, tricouri roşii şi pahare de ţuica. Şi totuşi, dincolo de luminile rampei, razboiul pornit de PSD impotriva propriului popor este abia la un nou inceput şi este deosebit de crancen. Miza este, desigur, stoparea hemoragiei pesediste spre puşcariile ţarii. Sub presiunea justiţiei, in contratimp, liderii partidului de guvernamant incearca sa faca curaţenie in teritoriu. Fie atragand, chipurile, constituţional, primarii sau consilierii necesari pentru obţinerea cu orice preţ a celui mai important fotoliu din stat, cel de la Cotroceni, care va permite ingroparea şi inglodarea justiţiei. Fie blocandu-şi adversarii, lovindu-i economic, folosindu-se desigur de instituţiile statului... Dupa campania de şantaj şi intimidare care a dus la trecerea primarilor şi consilierilor d...

Eu nu sunt mandru ca sunt roman. Nu sunt mandru ca m-am nascut roman doar pentru ca aşa spun alţii. Sunt doar roman şi... asta e. Doar incerc, in fiecare zi, sa aleg neghina din grau şi sa o arunc la groapa de gunoi. Şi iata un exemplu despre ce inseamna a fi roman. Poate este o excepţie, poate este o regula... Poate romanii nu se inchina la tot felul de eroi necunoscuţi. Poate mai ţin minte un nume, macar un singur nume, dintre cei ucişi in decembrie 1989. Poate fac pelerinaje la mormintele celor ucişi pe vremea regimului comunist... In Cehoslovacia, pe 16 ianuarie 1969, intr-o piaţa din capitala Praga, un student şi-a dat foc in semn de protest faţa de invazia Cehoslovaciei de catre trupele sovietice. A murit trei zile mai tarziu. Nu a avut parte de linişte nici in mormant. Autoritaţile comuniste l-au deshumat şi l-au incinerat in secret şi mormantul a disparut de pe faţa pamantului. In 1989, studentul Jan Palach a fost simbolul celui mai mare protest anticomunist din Cehoslo...