Tara in care am murit de o mie de ori
Traiesc in ţara in care am murit odata cu Aurelia Ion, o puştoaica de doar 23 de ani care şi-a dedicat viaţa pentru a salva romani. Şi s-a stins in vreme ce instituţiile statului se balbaiau la televizor şi nu ştiau cum sa foloseasca nişte coordonate GPS despre care şi un copil de 10 ani, cunoscator al internetului şi al aplicaţiilor de pe telefoanele mobile, ar fi facut-o. Traiesc in ţara in care mor in fiecare seara urmarind toate containerele umane deşertandu-şi mizeria in vazul lumii, fara nici un pic de respect, onoare şi responsabilitate nu atat pentru ceilalţi, cat pentru sine. Traiesc in ţara in care am murit la fiecare scrutin parlamentar cand sunt aleşi ai poporului tot felul de reziduuri sociale. Traiesc in ţara in care am murit de fiecare data cand aud osanale despre Ion Iliescu (şi urmaşii urmaşilor lui), preşedintele care a daramat in Romania mai mult decat s-a distrus in cel de-al doilea razboi mondial. Traiesc in ţara in care mor atunci cand vad şi aud oameni şi batra...
