O viata electorala fericita!
Ca şi olimpiadele sportive, ca şi februarie care se (pre)lungeşte cu o zi odată la patru ani, aşa este şi cu alegerile parlamentare. Şi parafrazând un titlu de film, parcă rusesc, toată lumea latră, urlă şi promite. O feerie, nu altceva! Duduie străzile de indivizi pe care nu i-ai văzut în viaţa ta (şi nici nu o să-i mai vezi!), bubuie toată lumea de atâta deşteptăciune de guiţăie şi porcii în cocină, bâzâie televizoarele în priză de supraîncărcate ce sunt. O vreme ai senzaţia că niciodată nu a existat atâta inteligenţă pe milimetrul pătrat. Nimeni, însă, nu-şi explică faptul că deşi există o mulţime de indivizi duşi cu parlamentul la sorcovit, care se autodeclară deştepţi şi salvatori ai planetei, atunci când ajung Acolo se transformă în nişte şobolani care fug în toate direcţiile doar pentru a-şi salva propria piele şi buzunarul proprietate personală. Şi se mai iscă o întrebare. Dacă stai cu fiecare de vorbă dintre candidaţii ăştia la veşnicie parlamentară, fiecare e p...