MICROBIUS

"Se găsiră şi comorile lui Decebal, cu toate că erau ascunse sub apa râului Sargetia... Căci Decebal, prin mijlocul captivilor lui, abătu râul, săpă albia lui şi punând într-însa mult aur şi argint, precum şi alte lucruri de mare preţ şi care puteau suferi umezeala, puse peste ele pietre şi grămădi pământ; după aceea aduse din nou râul în albia lui, iar în peşteri, tot cu ajutorul acelor captivi, ascunse veşmintele şi alte lucruri de felul acesta. După ce făcu acestea, el ucise pe captivi, ca să nu spună nimănui nimic. Dar Bicilis, un însoţitor de-al lui, care ştia ce se lucrase, fu prins şi dădu pe faţă toateacestea..." - scria istoricul Dio Cassius, cu câteva secole în urmă, adică la vreo 200 de ani după cel de-al doilea război dintre daci şi romani. Cât este adevăr în spusele istoricului nu se ştie. Ceea ce se ştie este că imperiul roman s-ar fi refăcut financiar după războiul câştigat cu dacii, a fost sărbătoare la Roma vreme de nu mai puţin de 123 de zile, s-au constru...

În viaţă întâlneşti tot felul de oameni. Până la un moment dat, totul curge departe de tine, ca un râu pe care îl simţi, dar nu îl vezi. Jocul se transformă treptat în altceva. Orizonturile se apropie şi se depărtează în acelaşi timp, şi sunt clipe când totul devine sufocant, alteori delirant. În tot acest timp, întâlneşti oameni, interacţionezi cu oameni, iubeşti oameni, dispreţuieşti oameni. Oamenii trec pe lângă tine, trec prin tine, se descompun şi se recompun ca într-un puzzle, se sparg în cioburi şi renasc dintr-o cenuşă a obsesiilor. Nu-i alegi, până la urmă. Deschizi nişte uşi şi mergi într-o direcţie. Nu e neapărat o alegere. E mai mult o întâmplare a alegerii. Nu toate uşile se deschid, nu toate direcţiile au şi o finalitate. Un capăt. Un sens. Alegerea, în sine, ţine mai mult de adaptare. De obişnuinţă. De comoditate. Încerci să te adaptezi la ceea ce se află lângă tine. Este instinctul primar al omului, al supravieţuitorului, al animalului pe care îl închizi într-o col...

În 1960, după ani de pribegie prin diferite locuri ale ţării pentru a-şi pierde urma, a fost condamnat la 42 de ani de închisoare. Dintre care 12 ani doar pentru că a mărturisit când a fost întrebat de către anchetatori că, într-adevăr, i-a trecut prin cap să treacă graniţa şi să fugă în Occident. Iar alţi cinci ani i-au fost adăugaţi pentru insultă adusă instanţei. Când fusese chestionat ironic de judecător în ceva de genul „Păi, bă, o să poţi tu să-i faci pe toţi?”, Iulian Ghiburosu a răspuns: „ Dom’le judecător, dacă nu oi reuşi, nu faci dumneata diferenţa?”... Pe soacră au împuşcat-o ruşii în mijlocul comunei În comuna doljeană Cetate, era un învăţător, care a fost şi primar, şi care avea doi copii. Unul era de o seamă cu Iulian Ghiburosu, ambii născuţi în 1928, cel de-al doilea era mai mic cu un an. Cei trei au copilărit împreună, au împărţit şi bune şi rele, cum este în viaţă. Firesc, orientarea politică ţărănistă a învăţătorului l-a influenţat şi l-a făcut să aibă acelaşi ...